raulnecesar

Acum cateva zile o prietena ma intreba pe gtalk daca am citit deja best-seller-ul jurnal al Oanei Pellea. Am tresarit, imi era teama ca va urma cunoscuta efuziune care nu poate fi cuprinsa in nici o marturisire, pentru ca efectul acestui mesianic volum depaseste orice catharsis. Imi cer scuze Angelei ca am suspectat-o imediat de lipsa de luciditate, am o scuza in zecile de posturi ”miscatoare” pe care le-am citit pe bloguri si aiurea. Angela insa a vazut limpede, dincolo de toata spoiala cu care e marcat acest volum, asezat pe toate tarabele langa profetul neamului dacic (si romanesc), Dan Puric.

Angela mi-a trimis parerea ei despre Jurnal 2003 – 2009, de Oana Pellea, (editura Humanitas, 2009)pe care am sa o public ca guest-post. Eu nu am putut citi tot jurnalul. Motivele le gasiti in postul scris de Angela (si adresat cuiva care i-a recomandat cartea):

“Am asteptat toata cartea momentele alea de smerenie si umilinta, de a avea curajul sa te dezvalui asa cum esti,  momentele depresive despre care auzisem.

Eram pregatita sa nu-mi placa pt ca ar fi fost prea deprimanta sau sfasietor de umana, dar nu ma asteptam sa dau de asa o sclifoseala si-o alintatura :  “vai, ce buna si sensibila sunt eu si in ce lume rea am nimerit, imi plinge umbreluta si greierii de pe Luna …cu toate astea, eu va iubesc si Doamne-Doamne sa va dea caldura si lumina”:). De scenele de la manastrire nu mai pomenesc, mi-au zbarlit pielea de jena.

O inflatie de ginduri bune, de “iubesc”, cald, frumos, te imbaloseaza cu clisee si ii sunt dragi toti, chiar si colegele care o birfesc prin calorifer… e un fel de sfanta-mucenica pe care “ingerul greu a lasat-o pe pamint, iarta-ma, ingere!!!”
In acelasi timp, lumea e urata si bolnava, nu mai exista bun-simt, traditie, dar toate sunt in abstract, pt ca ea nu barfeste, nu invidiaza si, in general, n-are nici un defect, e o femeie superioara… c’mon!”, dar uite cum apar tot felul de fatuci care nu inteleg nevoia ei de frumos si de bunatate si-i taie textele din interviuri:)).

Nici o farama de autentic, totul e cinematografic , un limbaj religios inadecvat si ipocrit!
Indecent mi se pare si felul in care povesteste faptele bune pe care le face, de la muscata la vrabiuta… toate sunt prezentate intr-un fel din care sa ne fie clar ca ea este sensbilia si ca a facut-o din bunatate, nu pt ca era firesc sa faca asta.

Incredibil!!! Singuratate?! Nici vorba, e prea ocupata sa-si construiasca o imagine pt posteritate:))

Nu inteleg cum e posibil sa prinda chestiile astea la oameni destepti si care chiar sunt de bun-simt!!!!

Angela”