raulnecesar

si ca orice dementa, te prinde imediat:

1. Concertul Brazzaville a fost superok: baietii au cantat impecabil si au interactionat firesc cu publicul. Minunat! Si felicitari Iuliei si Ramonei pentru doua ore reusite de indierock! Who’s next on Indiehours?

2. Mi-a placut mult nr din aprilie (23) din Dilemateca. L-am gasit azi-dimineata uitat in bucatarie si l-am luat la rasfoit; am aflat in sfarsit cum a murit Exupery : avionul pe care il pilota a fost doborat de un fost pilot german care a declarat : “Daca as fi stiut cu cine am de-a face, nu l-as fi doborat niciodata. Niciodata! Antoine de Saint-Exupery a fost unul dintre autorii mei preferati si un pilot foarte respectat printre militarii aviatiei germane. A descris ca nimeni altul cerul, gandurile si sentimentele pilotilor, si ne-a convins pe multi dintre noi sa devenim piloti”. Asta da efect de bumerang.

Articolul lui Catalin Ghita de la pagina 54, “Nihilismul activ sau iluzia sinuciderii” mi-a reamintit de ce autorii japonezi mi s-au parut cam ridicoli in seriozitatea lor nepretuita, cu gesturile teatrale si chipurile incremenite. Yukio Mishima este exponential din acest punct de vedere: “homosexual, cu un profil psihologic sado-masochist, autorul Confesiunilor unei masti ajungea sa-si confectioneze el insusi un paravan indaratul caruia sa poata ascunde toate obsesiile, frustrariile si fatalitatile acumulate intr-o existenta scurta, dar extrem de intensa.” Mishima se sinucide ritulaic in fata soldatilor, care au simt al realitatii si al umorului, deopotriva si nu-i urmeaza sfaturile de a purcede la o lovitura de stat.

3. Nu credeam ca o sa ajung sa prefer vreodata Libraria Noi de la Sala Dalles, Librariei Carturesti. Am facut azi un tur al librariilor si la Carturesti m-am impiedicat la fiecare colt de oale, pahare, cutii, jucarii de fite, etc. Unde e dichisul? La supermarket nu e dichis, e doar marfa multa si variata. Propun sa bage si cosuri de cumparaturi la intrare, ca sa nu mai umble lumea cu vesela in brate ca nu le mai ramane spatiu si pentru carti!

4. Citesc Omul generos de Tor Norretranders (Editura Publica, 2008 ) si-mi place: are mai mult continut decat hiturile Karaoke Capitalism si Funky Business si desi in aparenta pare destul de frivola, nu e: “asadar aceasta carte este despre sex. Dar numai pentru ca sexul implica de fapt si cu totul alte lucruri- intelect, intelepciune si estetica.”

5. Si ultima obsesie de pe mp3playerul meu: aici.

Anda scrie aici despre cel mai frumos incipt din literatura germana. Mi s-a facut pofta instant sa-mi prezint preferintele pe care le aveam in minte de ceva vreme (am purtat la un moment dat o discutie cu cineva pe tema asta):

“Cum si-ar putea imagina cineva vreodata ca s-ar putea trezi cu o moarta in brate si ca nu-i va mai vedea niciodata chipul al carui nume si-l aminteste.” - Maine in batalie sa te gandesti la mine de Javier Marias (Univers, 2002)”

“Ne-a fugit pamantul de sub picioare, mie si fratelui meu, cand, intr-o dimineata, inaintea rasaritului, tata si-a dat sufletul, fara sa strige pazea.” - Fetita care iubea prea mult chibriturile de Gaetan Soucy (Polirom, 2004)

E de ajuns sa va spun ca sunt Juan Pablo Castel, pictorul care a ucis-o pe Maria Iribarne; banuiesc ca procesul e inca proaspat in amintirea tuturor si nu-i nevoie de mai multe amanunte despre mine.” - Tunelul de Ernesto Sabato (Humanitas, 2002)

“A doua zi nu a murit nimeni.” - Intermitentele mortii de Jose Saramago (Polirom, 2007)

Mda, am o obsesie tanatica (dar nu e singura). Pe voi ce inceputuri beletristice v-au convins?

Opening Glassworks:

Am cam zapat in seara asta si foarte rau am facut. Pe Antena2, agentul VIP (domnul acela care este politicos cu oricine si pune intrebari foarte interesante la care raspunde chiar el) a avut-o invitata pe doamna din imagine -” Corina, ieri Marylin, azi mamica”. Who the %^&% is she? Femeia de serviciu de la antena? Si cine o imbraca? Dana Budeanu, fata?

Dupa ea, a urmat Ramona Badescu in persoana, din pacate. Copia e de 10 ori mai valoroasa, I love her, mai ales aici, intr-un talk-show fotbalistic si filosofic:

au mai ramas 2 zile:

Detalii aici

Teodosie cel Mic, de Razvan Radulescu, editura Polirom, 2006

• de ce Teodosie este atat de scump la vedere?
• furnicile sunt rele sau bune sau doar iredentiste?
• masacrul de la cofetaria “Lamaita” ar trebui regizat de Quentin Tarantino sau de Peter Jackson ?
• fantoma Otilia prefera outfitul din cordoane de priza sau pe cel din batiste innodate?
• tatal bufnitei si cu tatal minotaurului au fost amanti?

Sunt intrebari stupide, cititorul stie asta, dar ce ar mai putea adauga la o poveste fara cusur? Nimic! Asa ca-si expune si el niste framantari legate de cateva personaje/intamplari. Intre timp a mai trait o coincidenta minunata :a citit cateva pagini la tara si la un moment dat o furnica i s-a ivit dintre pagini; cititorul nu si-a dat seama daca semana cu furnicile de la Petrila sau cu celelalte.

Din pacate povestea de drum a lui Teodosie despre cum si-a petrecut unu mai in Herastrau a fost savurata de cititor abia prin 4 mai, acasa, deci nu se pune la evenimente sincronistice. Dar mai e pana la sfarsit…

Am avut o noapte epatante: am visat-o pe Mylene Farmer intr-un concert local si total la Cinematograful Cultural din Lupeni. A fost un show tres tres passionnel

Iar cand s-a cerut bis, Mylene s-a retras si au cantat ei:

Dupa Pasti si de 1 si 2 mai inclusiv, am fost la Sibiu, ca sa ma recreez prin munca. Cand faceam pauze de la aceasta innobilatoare vacanta, mi-am permis impreuna cu colegii mei o plimbare prin orasul in care toata lumea fotografia cladiri, mansarde si pe ei insisi in fata cladirilor, in spatele mansardelor.

Prima escala am facut-o la spitalul din Sibiu, unde am observat inca din parcare ca dl/dna “sef clinica cardiologie 2″ si dl/dna “sef laborator” sunt fericiti acasa, la mama lor sau la mare, preafericitii:

Acuma nu stiu daca cifra 2 a cardiologului indica ca acesta are doua masini/locuri de parcare sau ca spitalul are doi sefi-cardiologi. Am uitat dilema pe loc, pentru ca mintile mi-au fost tulburate de un anunt cel putin intrigant, lipit la una din intrarile in spital:

Desi parul e mai scump ca altii, plata se face conform tarifelor. Clar ca luciul unui chelii. Si de ce recoltarea de par se face numai la ore si date exclusiviste? In fine, nu e treaba mea, insa atunci cand am facut o pauza de masa si am facut un drum la covrigarie, m-am impiedicat de un lingou:

Din nefericire era inchis de 1 mai, asa ca nu am putut face cunostinta cu tizul meu, sa-i cer o reducere la un ghiul, manca-ti-as. Data viitoare nu-mi scapa!

Seara am iesit sa ne racorim prin centru si ne-am intalnit cu Elena din Troia sau cu Cleopatra, nu mi-a fost foarte clar:

Am innoptat intr-o pensiune minune, unde se facea economie la tv (era un aparat minuscul-suspendat in-tavan pe care-l foloseam pe post de radio) si unde ne-am calit foarte tare, intrucat caldura se dadea cu ratie, vreo doua ore, pana adormeai. In minus, nu am facut excese culinare pentru ca nu serveau nici macar micul dejun. Dar noroc ca ne-am dus la Sibiu sa muncim, nu sa dormim sau sa mancam asa ca dimineata am plecat devreme de acolo, nu inainte de a imortaliza superbul peisaj din fata pensiunii si de a ne intreba cum ar fi aratat o dupa-amiaza de siesta in aceste conditii minimaliste:

 Anomalii, de Joey Goebel, editura Humanitas Fiction, 2008

Hristos a-nviat, fata! este una din primele chestii pe care le-am auzit cand m-am intors in Bucurestiul pascal. Si nu m-a mirat, nu m-a pufnit nici rasul, era sa nici nu remarc, daca raspunsul lu’ fata ar fi sunat atat de incomplet :Adevarat a-nviat! Stai asa, nu ar fi trebuit sa raspunzi : Adevarat a-nviat, fata?! Ceva imi scapa. Sa fie o iesire fortuita si neconstienta din “gandirea lineara a umanoizilor”? “Oameni rancezi”, asa apar descrisi umanoizii in cartea lui Goebel, “slugarnicii multumiti cu putin” care traiesc “atat de similar, comportandu-se identic, dansand jalnic la unison pe acelasi trist refren”, “urand si iubind sub imperiul unor stimulente fabricate de societate si oferite de granitele naturale de pamant si carne” si - asta mi-a placut cel mai mult- “concurand in loc sa creeze”.

V-am descris personajul (colectiv) negativ din carte, cel care le face viata amara oamenilor deosebiti pe care ii creaza Joey Goebel:

• Luster, un negru, poet care vorbeste in citate si din cateva priviri ii ghiceste ca in palma pe toti conformistii incapabili sa incalce regulile sociale
• Ember, o piromana de 8 ani care se imbraca ca Tina Turner in Mad Max si ai carei parinti prefera sa traga un joint decat sa o asculte
• Opal, o nimfomana de 80 de ani, care este dadaca lui Ember
• Aurora, o neprihanita satanista, extrem de sexy care se plimba in scaunul cu rotile
• Ray, un irakian insurat care se imbraca in haine mulate si mov

Cei 5 originali au in comun pasiunea pentru muzica si isi fac, evident, o trupa power - pop new wave heavy metal punk rock.

Ce as mai putea sa spun? Da, e un alt roman teribilist, cu o doza simpatica de revolta si cu citate din carti mai consistente. Mi-a placut mai mult decat ma asteptam: anomalii sunt firesti, iar normalii sunt falsi: “Siguranta vine din minciunile pe care oamenii si le toarna singuri - ca ei detin controlul, ca totul o sa fie bine, ca se gasesc exact unde le e locul”.

Valentina Hasan,  cea mai cunoscuta solista din Bulgaria (9 milioane de accesari pe youtube) a anuntat intr-un interviu care este urmatorul ei single, dupa “Ken Lee”:

In Maastricht au atat de multe biserici, incat s-au gandit sa transforme una in librarie:

Un scurt tur aici

Iar la Buenos Aires, au tapetat Ateneul cu carti:

 Daca aveti rau de inaltime, nu va uitati aici

Brilliant classic:

In fiecare zi, tot felul de indivizi pestriti si individe cu gura mare bat la usa biroului unde lucrez si propun spre achizitie tot felul de chilipiruri:

-parfumuri (”originale”, “versace”, “ieftine”)

-urzici

-stevie (careia i se mai zice si urzica ratei)

-materiale (am lipsit cand au venit cu materiale, dar imi inchipui niste doamne in halat, de la Apaca care au in spinare niste baloti cu tesaturi galbene)

-marochinarie din piele artificiala

Ieri am gustat cireasa de pe tort: o doamna foarte politicoasa vindea bilete la Opera. 10 bilete la pret de 1. Chiar si pentru copii. Oferta asta m-a lasat masca, refuzul a fost unul mut, nici macar nu am putut s-o intreb ce fel de spectacole sunt in program.

Dupa ce a plecat, fara sa fi vandut nici macar 1 bilet 10 bilete, am ramas cu senzatia ca s-ar fi aruncat cu carti in mine iar eu m-am dat la o parte speriat.