raulnecesar

Trilogia gemenilor de Agota Kristof  (roman psy, Editura Trei, 2006) contine trei romane care initial au fost publicate separat: Marele caiet in 1986, Dovada in 1988 si A treia minciuna in 1991. 

Marele caiet este jurnalul scris de doi baieti gemeni care sunt dusi de mama lor la bunica, unde ar trebui sa fie feriti de ororile razboiului care incepuse. Numai ca jurnalul este o insiruire de experiente crude, la limita umanitatii. Toate personajele sunt marcate de razboi si raspandesc numai ura si umilinta. Din fericire, cartea are capitole scurte si este mai usor de digerat asa. Este de inteles cinismul feroce iar disperarea are intotdeuna un efect pozitiv (“moartea nu vine.Cand o chemi nu vine niciodata.Se distreaza torturandu-te”), insa in fata sentintelor eliberatoare am cedat : “munca e grea, dar sa te uiti fara sa faci nimic, la cineva care munceste este si mai greu”, “ne este imposibil sa aruncam mangaierea de pe par”, “e mai usor sa dai decat sa primesti”. Parca eram in fata unui alchimist sado-masochist.

Din Dovada nu am retinut mare lucru; personajele capata nume proprii(in primul volum erau simplu Bunica, Mama, Ofiterul). Unul din gemeni a trecut granita si pe langa ororile singuratatii, cel ramas in tara are de suportat si traumele comunismului (cu nimic mai prejos ca cele din razboi). Geamanul se refugiaza in bratele unei bibliotecare cu parul alb(de la suferinta) , adopta un copil destept, dar handicapat fizic, are si ceva porniri homosexuale, pe care insa i le opreste gay-ul satului ca sa-l crute de alte dureri, se imprieteneste cu un librar alcoolic al carui vis de a scrie un roman se poate concretiza numai dupa ce isi lichideaza sora care nu se mai opreste din trancaneala(si care l-a mai si molestat cand era mic si prost). La sfarsitul volumului doi, revine fratele fugit peste granita, dar dispare astalalt. Probabil ca s-au regasit in A treia minciuna, nu stiu insa, ca nu am mai avut putere sa continuu. Trilogia asta mi-a taiat cheful de a mai citi ceva in viitorul apropiat.

A, si daca roman psy inseamna literatura patologica, ma felicit ca nu am mai citit nimic din colectia asta.