raulnecesar

 De la un capat la altul al cartii O coborare in infern (Editura Polirom 2007) am fost bantuit pe rand de nedumerire (inca o carte cu nebuni?), extaz (Africa!), febra (Crima), delir(Cosmosul?!), si obscur (ceea ce in termeni conventionali numim realitate). Dupa ce am ansamblat piesele puzzle-ului am ajuns la concluzia cea mai putin inefabila: Doris Lessing este extraterestra. Nu pentru ca ar sti iadul (“Nu, nu-mi fac placere noptile in care citesc, gandesc, vorbesc si pur si simplu traiesc, nu, vreau sa dorm, trebuie sa dorm”.)- pe asta il recunoastem si noi, ci pentru ca isi aminteste paradisul asa cum am uitat demult sa-l mai percep. Ca bonus, coborarea in infern mi-a reamintit cel mai cool vis din copilarie, in care eram un satelit bine dispus al Lunii.

Da, Lessing este pur si simplu lunatica si a scris o carte halucinant de nobila. “…timpul trece repede. Asta este cauza nelinistii in cazul foarte multor oameni. Ei stiu ca au de facut ceva si ca ar trebui sa faca altceva, nu numai sa traiasca de azi pe maine, vopsindu-si chipurile si impodobindu-si pesterile si jucandu-le renghiuri rivalilor lor. Nu. Trebuie sa faca altceva inainte de a muri- si, ca urmare, spitalele de boli mintale sunt pline, iar farmacistii prospera”.