viena=clarissa 16 martie 2008
Posted by raul in bucurii, filme.trackback
Dimineata este momentul preferat la zilei: liniste, ceai verde si mai ales o tabla goala pe care inca nu am inscriptionat nimic. Totul mi-e clar, stiu ce trebuie facut, nu am nici un fel de dubiu, nici un fel de bariera, trebuie doar sa aleg dintre multele posibilitati care mi se vor oferi.
Iulia mi-a sugerat sa povestesc despre un oras ca o femeie. Am stiu din prima ca vorbi despre Viena si am asteptat momentul potrivit, care nu putea sa fie decat intr-o dimineata. Azi dimineata, in timp ce ma plimbam in piata printre ridichi, salate si cartofi, m-am gandit la Viena si am stiut brusc cine e: Clarissa “Dalloway” Vaughn. De ce ea?
Am facut cunostinta cu Viena la prima ora dintr-o zi de sambata. A doua oara cand am reintalnit-o a fost in acelasi moment perfect al zilei. Mirosea a vanilie, era caldut si liniste. M-am asezat la o terasa, vizavi de libraria care asteptam sa se deschida. Chelnerita care ne servea era teapana si mandra. Cand un prieten i-a cerut un foc “do you have a fire“, ea ne-a zis “the only fire I’ve got is in my heart”. She made my day. Si a fost doar inceputul…
Datorita acestor momente Viena este Clarissa:
Luciat, Lavinia si 2nash , mi-ar placea sa stiu cum este un orasul vostru ca o femeie.
oaaau, ce imi place de clarissa. si parca daca stau sa ma gandesc, nu am inteles ce trebuia din viena, desi de-abia ce-am venit. ce duminica frumoasaaaaa
noi mergem la Antipa sa ne uitam la dinozaurii din Patagonia! The begining of happpiness! 
in ultima vreme tot aud ca Viena ar fi al doilea Lipscani, ca e plin de romani, ca e prea accesibila, etc
Si ma stramb de fiecare data cand aud asa ceva
ai adus un zambet … multumesc!
mersi de leapsa, raspund (cred ca miine)
luciat, abia astept
[...] March 18, 2008 by haibidu via raul [...]
[...] de raspuns la o leapsa despre “un oras ca o femeie”. Pentru raulnecesar Viena este Clarissa Dalloway – pentru mine Viena nu e, din pacate, un personaj fictiv, ci o tipa in [...]
Cine e Bucuresti??
i@ (S)wine:
Iata cine e Bucuresti la noi:
http://4buzzideas.blogspot.com/2008/03/orasele-mele-ca-niste-femei.html
ultimul paragraf.
te bagi la un profil mai amanuntit?
@ iulia: frumos.
Mai tarziu, am reintalnit-o langa raftul de bauturi conversandu-se cu hostesele, apoi cand stateam la coada ea a intrat in fata, sub pretextul ca e operata la sold si nu are nevoie sa faca efort, desi cara vreo 5 pungi cu alimente. 
pt mine Bucuresti este o tanti la vreo 50 de ani,cocheta, cu ochelari de soare negri, care in dimineata mea perfecta de duminica aproape ca mi-a smuls un carucior din mana, la supermarket.
Luni dimineata am reintalnit-o in fata gurii de metrou, foarte dichisita, se certa cu vanzatorul de ziare.
frumos!
Hmm… O cunosc! Si sotul ei are un SUV cu numar de IF, care arunca continutul scrumierei, pe geam, la stop. Welcome to my world!
Nice! I remember Bucuresti only as a boy, who left her at age 10 and has never returned. She is the forgotten aunt who keeps writing me letters, telling me to visit her one day. And for a reason which I now no longer remember, I keep refusing. Despite packages from her, filled with dark chocolate.
the dark chocolate is imported from Belgium or Germany
blah blah blah…gretzos de cremos
I knew it.
@ lola: dark chocolate,viena sau it’s just you?
@ (s)wine: ai prins ciocolata Ambasador?
Nu am prins; ori….nu imi amintesc. Scuze.
Iarta-ma, te rog, am avut o pauza. Am sa onorez invitatia la aceasta mica leapsa. Multumesc.
[...] Si n-am stiut atat timp de ea… Aveam o datorie de achitat. Un oras … ca o femeie. [...]