amour pour la beaute du geste 21 martie 2008
Posted by raul in carti, filme, muzici.Tags: cantece de dragoste, orfelinatul, vanatorul de zmeie
trackback
The Orphanage se vrea un horror emotional, cu mult suspans dupa regulile jocului, cu iubire, sacrificii si copii abandonati. L-am privit ca pe un amestec intre doua din filmele mele preferate: Pan’s Labyrinth si The Others. Cocktailul asta mie nu mi-a placut, amestecul difuz dintre real si supranatural nu face -de data asta- filmul mai singular, ci doar mai confuz.
Vanatorii de zmeie este un alt film sensibil, adaptare dupa un besteller de Khaled Hosseini (cartea s-a reeditat la editura Niculescu luna aceasta). Isabel Allende a spus ca impresia pe care i-a lasat-o romanul a fost atat de puternica, incat tot ce a citit ulterior a fost banal. Despre film nu cred ca ar fi afirmat acelasi lucru, nu pentru ca ar fi prost, ci doar nedeosebit. O poveste despre tradare, prietenie, exil, ispasire, etc redata liniar, previzibil si cu clisee specific hollywoodiene. Mi-a facut placere sa-l vad, insa nu m-a surprins/impresionat cu nimic.
Despre Chansons d’amour scrie foarte frumos Iulia aici. Eu mai am de adaugat un aspect superficial: sunt innebunit dupa felul aparent je m’en fish -ist de a se imbraca al personajelor. Si inca ceva important: intre doua cantece, un doliu si mai multe feluri de amor, personajele fumeaza in draci. Chiar si unui nefumator ii vine pofta sa traga un fum la filmul asta.
Nu ma pot decide ce piesa din Cantece de dragoste imi place mai mult; in trailerul american apar majoritatea refrenelor:
mi-am pus “Cantecele de dragoste” pe iPod si le ascult in fiecare dimineata, pe drum. zbor pana la radio
ador “de bonnes raisons” si “je n’aime que toi” si versurile
Petit salaud, petit pervers
où as-tu mis les doigts ?
d’où viennent ces odeurs étrangères
surement pas de moi
joi, pe la coloanele de la romana, chiar mi-a venit ideea convenabila a unui menage a trois
Les Yeux Au Ciel, As-tu deja Aime sunt favoritele mele….
Filmul asta merita sa castige Palme D’Or la Cannes. Mi se pare atat de pur, bine realizat si optimist incat l-am uitat pe Mungiu si drama din 432….
@ niosra & hugo: virtual, voi doi si cu mine=3. suficient,nu?
nu-s Isabel Allende asa ca-mi permit sa spun ca si cartea (”Vinatorul de zmeie”) sufera de aceleasi clisee hollywoodiene, ma rog, in cea de-a doua parte-a ei, caci in prima e misto!!
tot io…ca sa pluralizez :”Vinatorii de zmeie”!
ce chestie…’vanatorii de zmeie’ tocmai ce mi-am cumparat-o din olanda (pentru ca nu stiam ca exista si in romana) si chiar vreau sa o citesc inainte sa vad filmul. iar de chansons d’amour nu stiam, dar il caut azi si abia astept sa il vad! multumesc, raul!
ruleaza la cinema studio
..iar cand am iesit de la Studio, am coborat la metrou si era un trubadur care canta ceva ok si a fost foarte foarte “parisian”
la “The Orphanage” poti sa mai adaugi in cocktail un strop din “Devil’s backbone” – tot Guillermo del Toro, tot orfelinat, tot case bantuite…
nu l-am vazut, merita?
macar pentru Marisa Paredes in rolul directoarei institutiei, vaduva cu un picior de lemn, si tot merita. ceva mai intunecat decat “labirintul lui pan”, desi la fel de ..hmm..visceral. bunuel meets lord of the flies, cumva.
multumesc!
de rien:) si daca n-ai apucat sa vezi “dragostea in vremea holerei”…please, don’t. nici macar bardem nu reuseste sa-l salveze.