raulnecesar

 Anomalii, de Joey Goebel, editura Humanitas Fiction, 2008

Hristos a-nviat, fata! este una din primele chestii pe care le-am auzit cand m-am intors in Bucurestiul pascal. Si nu m-a mirat, nu m-a pufnit nici rasul, era sa nici nu remarc, daca raspunsul lu’ fata ar fi sunat atat de incomplet :Adevarat a-nviat! Stai asa, nu ar fi trebuit sa raspunzi : Adevarat a-nviat, fata?! Ceva imi scapa. Sa fie o iesire fortuita si neconstienta din “gandirea lineara a umanoizilor”? “Oameni rancezi”, asa apar descrisi umanoizii in cartea lui Goebel, “slugarnicii multumiti cu putin” care traiesc “atat de similar, comportandu-se identic, dansand jalnic la unison pe acelasi trist refren”, “urand si iubind sub imperiul unor stimulente fabricate de societate si oferite de granitele naturale de pamant si carne” si – asta mi-a placut cel mai mult- “concurand in loc sa creeze”.

V-am descris personajul (colectiv) negativ din carte, cel care le face viata amara oamenilor deosebiti pe care ii creaza Joey Goebel:

• Luster, un negru, poet care vorbeste in citate si din cateva priviri ii ghiceste ca in palma pe toti conformistii incapabili sa incalce regulile sociale
• Ember, o piromana de 8 ani care se imbraca ca Tina Turner in Mad Max si ai carei parinti prefera sa traga un joint decat sa o asculte
• Opal, o nimfomana de 80 de ani, care este dadaca lui Ember
• Aurora, o neprihanita satanista, extrem de sexy care se plimba in scaunul cu rotile
• Ray, un irakian insurat care se imbraca in haine mulate si mov

Cei 5 originali au in comun pasiunea pentru muzica si isi fac, evident, o trupa power – pop new wave heavy metal punk rock.

Ce as mai putea sa spun? Da, e un alt roman teribilist, cu o doza simpatica de revolta si cu citate din carti mai consistente. Mi-a placut mai mult decat ma asteptam: anomalii sunt firesti, iar normalii sunt falsi: “Siguranta vine din minciunile pe care oamenii si le toarna singuri – ca ei detin controlul, ca totul o sa fie bine, ca se gasesc exact unde le e locul”.