raulnecesar

  Viata amoroasa, de Zeruya Shalev, editura Humanitas Fiction, 2009, traducere de Ioana Petridean

“ti se pare ca te-a lovit viata, dar viata amoroasa nu e decat o parte a vietii si nu cea mai importanata” apare scris undeva la pagina 172. dar nu e asa, cel putin nu in romanul acesta incredibil de indraznet. indraznet, in senul de exhibitionist: viata amoroasa este totul. zeruya shalev scrie atat de viu si de confesiv, incat ai impresia ca-i citesti jurnalul.

pe scurt: yaarah, o tanara asistenta universitara, casatorita cu un tip echilibrat si plictisitor face o pasiune autodistructiva pentru un prieten de varsta parintilor ei. e gata sa renunte la tot  – cariera, sot, reputatie – numai sa fie alaturi de perversul indiferent. scriitoarea israeliana depaseste usor capcanele cliseice care ar putea sa-i banalizeze povestea: iubirea patologica pare aer proaspat fata de viata normala si domestica pe care yaarah a mimat-o pana acum. de pilda, exista o scena, din copilarie, in care mama fetei, imediat dupa moartea pruncului nou-nascut, o obliga pe yaarah sa-i suga laptele matern care ii indurera sanii.

stilul scriiturii e formidabil: shalev scrie dens, febril si atat de fluent incat totul pare aruncat dintr-o suflare. viata amoroasa e un oftat greu care elibereaza cele mai comune si amare traume. trecutul si prezentul sunt doar fete ale aceleasi boli iar fericirea nu poate fi decat ceva extrem: “ce era fericirea, o intalnire cu cineva pe care credeam ca nu-l voi mai vedea niciodata, despre care credeam c-a murit”.

pentru mine, “viata amoroasa” este una dintre cele mai deprimante si exceptionale romane pe care le-am citit. si, asa cum scria pe coperta a patra, are personaje cu care te identifici visceral. tocmai de accea a scrie pe larg despre ea pare un gest impudic. n-o ratati!