“odata cu aparitia uriaselor bookstores, mult regretatul raport cu librarul de incredere care a citit totul si care le stia pe toate isi ia adio de la noi si, odata cu acesta, probabil, si posibilitatea ca anomalia individului si libertatea pasiunilor sa mai izbuteasca efectiv sa marcheze cu inteligenta piata.”
“majoritatea celor care cumpara astazi carti nu sunt cititori. [...] incerc sa explic pornind de la indiciul cel mai evident si mai vulgar: daca examinati un clasament al vanzarilor, veti intalni un numar incredibil de carti care n-ar exista daca n-ar pleca, asa-zicand, de la un punct exterior in raport cu lumea cartilor: sunt carti dupa care s-a facut un film, romane scrise de personaje de televiziune…[...] barbarii folosesc cartea pentru a completa secvente de sens care sunt generate altundeva. ceea ce refuza ei, ceea ce nu-i intereseaza, este carte care respecta pe de-a intregul gramatica, istoria, gustul civilizatiei cartilor: ei considera ca sensul unei asemenea carti e sarac.”
alessandro baricco, barbarii. eseu despre mutatie, editura humanitas, 2009, traducere din italiana de dragos cojocaru
iulie 25th, 2010 at 9:01 pm
Caraghios mi s-a parut ca nici macar automatizarea septica ce a luat loc regretatului librar de odinioara nu e infailibila.
Ceva mai demult, aflandu-ma intr-una din pravaliile unui cunoscut lant de librarii, am intrebat de o carte pe care o cautam. Fata de la casa, serviabila, ce-i drept, a cautat imediat in calculator si a venit cu rapunsul: n-o avem.
Nu-i nimic, am cautat cu perseverenta in rafturi si am gasit-o
iulie 27th, 2010 at 3:36 pm
mie “imi place” de mor noua orinduiala din librarii: cartile aranjate in ordine alfabetica
iulie 28th, 2010 at 7:17 pm
‘Mediocritatea e iute. Geniul e lent. În mediocritate sistemul găsește o circulație rapidă a ideilor și gesturilor; în geniu, în profunzimea individului celui mai nobil, acest ritm e frînt. O minte simplă transmite mesajele mai iute, pe cînd o minte complexă le încetinește. (…)
Benjamin, din nou : plictisul e pasărea fermecată care clocește oul experienței. Frumos. Iar lumea în care am crescut noi gîndea întocmai așa. Acum, luați un copil din ziua de azi și căutați plictisul în viața lui. Măsurați viteza cu care senzația de plictis i se declanșează de îndată ce-i încetiniți lumea din jur. Și mai ales: înțelegeți cît de străină îi este ipoteza că plictisul ar nutri altceva decît o pierdere de sens, de intensitate. O renunțare la experiență. Acum vedeți mutantul în devenire?’ (a.b., op. cit.)
august 9th, 2010 at 9:57 pm
si acum realizez ca eu niciodata nu am vorbit cu un librar despre o carte. ce trist