31 5 octombrie 2009
Posted by raul in bucurii, dansul e normal la varsta mea, muzici, zilnice.11 comments
not bad
not very good
ok
& an average soundtrack:
do one thing everyday that scares you 20 septembrie 2009
Posted by raul in zilnice.11 comments
am primit prima leapșă în premieră despre premiere, de la simona tache :“Ce ați făcut săptămâna asta pentru prima oară în viață sau pentru prima oară după foarte multă vreme?”
leapșa i-a venit după o idee de-a cruellei, care a hotărât să-și consemneze toate premierele unei zile, ca antidepresiv profilactic. îmi e simpatică ideea și-mi amintește de una din vorbele lui baz luhrmann: “do one thing - every day – that scares you” care-mi place enorm, dar pe care o uit în fiecare dimineață, sau noapte, mă rog. și acum iată ce am făcut pentru prima oară după foarte multă vreme:
- am mâncat o șaorma.
leapșa merge in mod explicabil la ionuca.
încă un dacă 15 septembrie 2009
Posted by raul in zilnice.5 comments
leapșă-întrebare de la adinab:
„…dacă ai avea de ales, să mori sau să-ţi cobori cuvintele în pământ, în locul tău, să fie mâncate de viermi, şterse, uitate, iar tu să rămâi deasupra trăind veşnic, ce-ai face?” (citatul este din Cristian Tudor Popescu, Libertatea urii, Polirom, 2004, p. 6).
aș alege să rămân deasupra, până aș gasi un cuvânt care să merite să rămână. probabil o veșnicie.
dorinte de luni 6 iulie 2009
Posted by raul in zilnice.4 comments
astazi mi-ar placea:
sa vizitez tibetul
sa iau cina cu tina turner
sa merg la un concert keane
sa stau toata ziua pe plaja si sa termin “cosmarul climatizat” al lui henry miller.
gandul de azi vine tot de la miller: “dragostea lui de viata ii da o intelepciune care se exprima prin renuntare”
delichon urbica la festasia 25 iunie 2009
Posted by raul in filme, zilnice.9 comments
aseara, la scala, in timpul vizionarii unui film coreean de o absurditate inestetica si cuceritoare (filmul era cu mineri cu dintii de aur), in stanga ecranului a aparut ceva din afara filmului, adica din lumea noastra:
initial am crezut ca este o musca care s-a lipit de proiector, dar dupa ce fiinta si-a infoiat aripile, am fost aproape sigur ca e batman. am auzit-o pe ramona rostind si cuvantul papagal. dilema asta ne-a distras toata atentia si am privit tot restul de film raportat la pasarica. la un moment dat, eu m-am gandit chiar ca ar putea face parte din film, la cat de suprarealist evoluasera personajele (unul dintre ele a vomitat jetoane de cazino, dupa o extractie dentara). dar cand s-au aprins luminile, pasarea era tot acolo:
operatiunea care a urmat ne-a tinut cu sufletul la gura. stateam toti precum silvester la tweety :
povestea se incheie cu semi-happy-ending, pentru ca pasarea nu se simtea foarte bine si nu mai prea putea zbura. a fost luata in ingrijire de cineva, in timp ce noi, ceilalti incercam sa-i identificam specia. lastun – a conchis cineva pe un ton de specialist.
in concluzie, daca ma intrebati care a fost ideea si mesajul filmului geo lobotomy , cititi titlul acestui post.
repede despre bookfest 21 iunie 2009
Posted by raul in zilnice.Tags: bookfest 2009
6 comments
am stat putin. am observat ca editurile mici au fost prea izolate, parca in nici un alt an nu au fost puse la colt ca acum.
editurile mari au stat bine, desi la humanitas nu am mai gasit pianul mecanic, dupa care m-am dus. si nici la polirom decojind ceapa. iar cand toti se laudau cu reduceri, am aflat ca la rao au actualizat preturile la cartile de demult.
in stand la humanitas tot mai putina lume cunoscuta. nu mi-e dor sa stau sprijinit de rafturi si sa fiu atent la ce baga oamenii in pungi. dar mi-e dor sa mai recomand cate ceva. asta e si unul din rosturile blogului, pana la urma.
am iesit cu: viata amoroasa, de zeryua shalev [recomandata de ramona], eu si kaminski, de daniel kehlmann [risc], o mie si una de nopti si zile, de naghib mahfuz [imi place exotismul egipteanului], micul dejun al campionilor, de kurt vonnegut [vonnegut], ubik, de philip k.dick [costa doar 5 lei] si in memoriam, de stephane audeguy [primita de la vero - multumesc!].
farmecul unui targ consta si in intalnirile neprogramate si neasteptate cu oameni misto. this is the best part!
am vrut sa ajung si la unul din filmele proiectate la bookfest, dar am preferat festasia. in week-end-ul asta am realizat ca bucurestiul e si mai misto decat il vedeam: cu un targ de carte, un festival de film si un festival de muzica si film in aer liber. si in plus am mai gasit si bilete la teatru in ziua reprezentatiei [eu am renuntat intr-un timp sa merg la teatru pt ca imi disparea tot entuziasmul cand incepeam sa ma zbat cu zile bune inainte pt un bilet].
omen 2 mai 2009
Posted by raul in zilnice.4 comments
in timp ce-mi savuram paharul de bere in Anthony Frost bookstore de mayday, am deschis doua carti la intamplare.
prima (“By night in Chile” de Roberto Bolano) incepe asa: I am dying now, but I still have many things to say.
a doua (“The Penelopiad”, de Margaret Atwood) are urmatorul incipit: Now that I’m dead I know everything.
am inchis repede cartile dar nu am fugit pentru ca ploua prea tare afara si mi-a fost frica sa nu racesc, sa ma imbolnavesc si sa indeplinesc profetia. totusi, cand am ajuns acasa, am google-it imediat ” ce spun semnele”. si am ajuns direct aici.
deci nu m-am lamurit, dar simt ca e bine, desi blogul ramonei are haina de doliu.
crescina works on halloween 28 ianuarie 2009
Posted by raul in zilnice.11 comments
cineva imi spusese mai demult ca o usturoiul amestecat cu ulei de masline este solutia perfecta pentru revigorarea parului. “daca folosesti zilnic, timp de o luna solutia asta, nu numai ca iti reinnoiesti podoaba capilara, dar o ai si parul cret”. Nu atat ideea horror de par incretit m-a facut sa resping solutia naturista a problemei, ci pericolul izului pe care l-as fi raspandit: la cel mai scurt contact cu un strop de ploaie, as fi mirosit a mujdei.
am ales varianta oficiala, mai scumpa si probabil mai putin eficienta. aseara am incercat Crescina, iar azi, dupa o plimbare foarte lunga prin ploaie cu capul descoperit, am vazut efectul imediat: nu, nu am capatat coama lui Anton Chigurh ci doar un alt chip, temporar, din fericire: ploaia s-a imbibat in solutia de la radacina parului care mi-a curs pe toata fata si m-a transformat intr-un mini-frankesntein. Pe toata fata, dar mai ales pe frunte aveam rauri rosii, ca niste vene iesite la suprafata pielii. As pune si o poza pe blog, dar mi-a fost de ajuns niste priviri bulbucate din metrou (pe care nu le-am inteles decat acasa, cand am dat ochi cu oglinda). Deci, daca ati epuizat toate ideile de farse sau de chiul, sau daca va simtiti invizibili si ignorati, stropiti-va fruntea cu solutie de crestere a parului si veti traumatiza si induiosa asistenta.
