o madlena acra

Cartea pe care am inceput-o azi noapte mi-a creat disconfort de la primele randuri. I-am cautat nod in papura la fiecare pagina, chiar am notat cateva aspecte care mi s-au parut penibile, ca sa o desfiintez aici. Dupa ce am terminat primul volum, m-am gandit sa renunt definitiv si sa imi vad de viata. In seara asta, insa m-am reapucat de citit  mi-am dat seama ca nu e atat de rea, dar continua sa imi provoace aversiune. Pe masura ce am inaintat cu lectura, am cautat cauza necompatibilitatii dintre mine si roman. Si am gasit-o.

In perioada liceului corespondam cu mai multe suflete (99% din ele fete) pe toate teme superficiale specifice adolescentilor neintarziati. Una dintre acele fete era mai speciala, in sensul ca de la a doua scrisoare mi-a trimis jurnalul ei din care reiesea sec si sincer ca isi uraste mama, bunica, diriginta, colegele, tatal, pe ea insasi si pe Errol Flynn, despre care tocmai aflase ca a fost toata viata „un amant”. ( Ii iubea in schimb pe Eminescu, cavalerul Pardaillan si pe Adeline din „Balada pentru Adeline”). Apoi mi-a trimis poze cu ea in carutul de bebe, cu mama de mana, cand avea patru ani, cu catelul, etc. Ma certa ca nu ofer reciprocitate, ca nu raspund operativ la scrisori, ca nu ii multumesc pentru frunzele moarte culese pentru mine din parc. Apoi mi-a trimis copii dupa picturi, cu mustrari ca sunt un indiferent preocupat doar de postere si abtibilduri cu artistii la moda.

In perioada aceea am scris pe doua caiete studentesti o pastisa ordinara dupa Sidney Sheldon pe care am fost somat sa i-o trimit, altfel ramaneam dispretuit si cu onoarea patata. M-am executat si am primit cu deferenta criticile lucide si rezervate, insa cand am vazut ca mi-a schimbat colajele ce constituiau coperta romanului meu de suspanse (pe motiv de kitsch), am dat dracului imaginea de cavaler pe care ma straduiam sa i-o mentin si am ignorat-o complet.

Mi-a mai scris un repros, doua si gata. Nu cred sa mai am scrisorile ei (o sa verific cand mai ajung pe acasa), insa este ciudat cum o carte pe care o citesti pentru prima data iti evoca ravasele de demult ale altcuiva, pe care nu l-ai cunoscut personal, dar a carui viata ti-ai inchipuit-o cea mai chinuita si cumplita dintre toate.

Acum o sa continuu sa citesc cartea si sa nu o judec dupa criterii care tin de memoria mea afectiva . Desi pana la sfarsit o sa ma intreb ce s-a intamplat oare cu fata cinica si sensibila, cu caligrafia impecabila care dispretuia tot ce era imperfect. A intrat in invatamant?

Anunțuri

2 responses to “o madlena acra

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s