1989

Aveam 11 ani, eram acasa cu mama care tocmai terminase curatenia de iarna si in casa (garsoniera la etajul opt) mirosea frumos. In Lupeni(Valea Jiului) era liniste, aflasem eu de la Europa Libera ca se intamplau lucruri grave la Timisoara si ii vedeam pe ai mei mai tensionati. Tatal meu se intorsese de cateva saptamani de la granita cu sarbii, unde incercase sa treaca granita inot, dar renuntase pentru ca partenerul de evadare se imbolnavise dupa mai multe zile de stat in stufaris.

Asadar ma plictiseam, mama calca rufe si am dat drumul la radio. S-a auzit „am invins,  dictatorul a cazut”. Am recunoscut vocea lui Caramitru si am spus: „este teatru la ora asta?”. Mama a dat drumul la televizor si i-am vazut pe toti strigand libertate. Ne-am imbracat si am plecat la o vecina de la etajul 1, care tremura. Am iesit pe balcon, era liniste, soare si putini oameni pe strada. In fata blocului vreo doi muncitori in halate albastre lucrau la un canal. Prietena mamei a scos televizorul (miniatural, tip sport) pe balcon si le-a spus oamenilor sa plece acasa ca a cazut Ceausescu. S-au uitat socati la ea, dar parca nici nu o auzisera si continuau sa mimeze ca muncesc. „Mai, nu auziti? Mergeti acasa la copiii vostri!”.Au ascultat-o si au plecat incet, neconvingator. Am plecat si noi la serviciu la mama unde se stransesera cu totii in biroul sefului si se uitau la tv. Seful era un tip gras si rosu la fata, cu geaca de piele care mi-a zis sa ies din birou ca nu sunt lucruri pentru copii acolo. L-am ascultat si am plecat in alt birou si mai tarziu cand mi-a zis mama ca securistu’ facea pe el de frica m-am simtit razbunat.

De cum am ajuns acasa am stat non-stop in fata televizorului. Am vazut toata revolutia la tv, inclusiv executia dictatorilor. La un moment dat cineva spunea : „suntem anuntati ca in Valea Jiului se trage. Minerii au fost luptat si in 77, sa reziste si acuma!”. In Lupeni era liniste, doar cateva zeci de oameni au traversat orasul cu un steag in mana.

Acasa, in jurul meu :”totul e regizat, ce cauta Nicolaescu acolo?”, „il lasati pe copil sa se uite?/lasa-l ca sa inteleaga si el”, „si-a sunat X familia si le-a zis credeti ca o sa invingeti? o sa vedeti voi! X asta lucreaza in securitate, nimeni n-a stiut”.

Atat de putin imi amintesc din zilele acelea. Mai sunt si imaginile (pe care le revad tot mai rar la tv) cu chipuri care imi par din alta istorie.

Am preluat aceasta leapsa de aici si o dau mai departe celor care vor sa isi mai aminteasca.

Anunțuri

One response to “1989

  • chrysallidis

    singurul lucru pe care mi-l amintesc de atunci e ca stateam pe canapeaua de la Tataru, la bunici, si ma uitam la televizor si topaiam vazand marea aia de oameni. pe langa mine si frate-miu..si restul, dar de ei nu imi amintesc nimic. Si cum in zilele urmatoare am vazut trecand pe ullita satului un tanc, asta n-am sa uit. doar sapte ani. Peste ani, ai mei mi-au povestit ca tremurau la Ploiesti (ca na! doar stateam langa marile rafinarii). ciudat, cand ma gandesc acum, amintirile mele sunt combinate cu amintirile tuturor rudelor…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s