alti orbi asasini

asasinul-orb.jpg Asasinul orb de Margaret Atwood (editura Leda, 2006) a castigat in 2000 premiul Booker si a fost inclus de revista Time pe lista celor mai bune romane ale tuturor timpurilor. Cartea incepe cu o presupusa sinucidere si continua, in al doilea capitol, cu alte pomelnice. Drumul spre savarsire a tuturor acestor personaje prapadite in mod misterios va fi relevat pe parcursul urmatoarelor 600 de pagini, intr-o combinatie de realism, post-modernism si povestire SF.

Asasinul orb este o cronica de familie cu destine ratate („orice viata e un morman de gunoi chiar in timp ce e traita, si cu atat mai mult dupa aceea”) , femei indragostite si neconsolate(„Francezii sunt cunoscatori ai tristetii, ei ii stiu toate felurile. De asta au bideuri”) , fete rele, barbati cruzi („Toate povestile sunt cu lupi. Toate merita sa fie repetate, adica. Orice altceva e aiureala sentimentala”) , regrete cat cuprinde („Anii de tinerete. Zile fara nume, dupa-amiezi prostesti, vii si profane si traite la repezeala, fara doruri in avans sau dupa, fara cuvinte impuse, si nimic de platit. Inainte sa fie implicat in lucruri care implica”) si marturisiri curate: „Singurul mod in care poti sa scrii adevarul este sa presupui ca ce asterni pe hartie nu va fi niciodata citit. Nici de alta persoana, si nici chiar de tine la o data anterioara. Altfel incepi sa te scuzi.”

Infrangerea e peste tot, iar asasinii – de tot felul. Cei indragostiti sunt cei mai nemilosi. Din pacate marele final care ar trebui sa dezvaluie tot felul de secrete este banal: suspansul a disparut demult, pentru ca intuiesti cine e amanta, cine e fecioara si cine e scriitoarea. Deci trebuie sa contrazic cronica din Literary Review care zicea ca Margaret Atwood este unul dintre cei mai imprevizibili romancieri in viata. Dar cu toate astea (si a folosirii excesive a unor cuvinte de neinteles pentru mine precum: brocart, lampasuri, bordura cu hermina, capa de seara, tafta) cartea m-a prins: are farmec si emotie. Dar nu intra intr-un eventual top 10 personal.

Anunțuri

2 responses to “alti orbi asasini

  • dragos c

    Pai eu tot n-am inteles, o recomanzi sau ba? E de citit sau nu? Pe mine nu m-ai convins. Coperta – dupa original – oricum, e groaznica, nu mi-ar pacea sa am asa ceva in biblioteca
    Eu as vrea sa citesc Povestea cameristei – cica-i mai celebra. Dar nu prea ma incanta.

  • raulnecesar

    depinde 🙂
    nu dau verdicte infailibile decat atunci cand o carte consider eu ca e intr-adevar mediocra sau submediocra
    la celelalte incerc sa prezint partile bune si pe cele mai putin convenabile. Nu fac recomandari certe decat atunci cand o carte m-a dat pe spate. Aici nu e cazul…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s