copiii care nu suflau o vorba

Eram in Timisoara, vara trecuta, cand m-am dus la McDonald’s pentru obisnuita pauza de masa frugala din delegatii. Imi trageam sufletul singur la terasa ingurgitand combinatia aceea letala formata din bigmac, cartofi & cola, cand am vazut apropiindu-se o ceata de copii – erau vreo 30. Cred ca m-am strambat la propriu, avsesem o zi agitata pana atunci, nu mai puteam suporta zece minute de galagie, astfel ca am decis sa inghit fast-food-ul faster, fastest, etc si s-o intind inapoi la munca.

Copiii, cu varste aproximative intre 7 si 14 ani au intrat pe terasa si s-au asezat la mese. Am avut primul soc: in afara de zgomotul de scaune taraite, nu se mai auze nici un scrasnet. Dupa ce s-au instalat, tacerea persista, ba nu, mint: era o tacere mai grea, nefireasca in prezenta atator copii care ar fi trebuit sa umple locul cu strigate. Am realizat ca sunt surdo-muti cand am vazut felul in care li se adreseaza singurul adult din grup. Nu are rost sa va spun cat de smintit m-am simtit. Am ramas la masa, privindu-i pe copii cum isi comandau mancarea, care a sosit in cateva minute. Cu totii aveau happy-meal-uri si scoteau cu nervozitate jucariile de plastic din pachete: diferite personaje din „Shrek”. Se pare ca unul dintre copii auzea cate ceva, pentru ca a detectat ca magarusul scoate un sunet, daca il zgandari undeva. Si le facea semn tuturor SA ASCULTE. Copiii isi duceau jucaria aproape de ureche si se chinuiau sa auda icnetul acela penibil, care suna monstruos printre murmurele surde ale copiilor. Citeam pe fetele lor ca nu reuseseau sa auda nimic din onomatopeele magarului, si se strambau dezamagiti si resemnati. Se crease o forfota muta, o intrecere stangace in care nimeni nu stia nici un truc care sa-l poata scoata invingator. Mimica lor exprima o concentrare chinuita, care le depasea cu mult varsta.

Cand am plecat de acolo, competitia incetase: ramasera ei singuri, aliati importiva unei jucarii nenorocite care fusese creata ca sa-i distreze.

Anunțuri

6 responses to “copiii care nu suflau o vorba

  • Roxa

    Ce.. trist (expresia asta o sa-mi ajunga tic verbal).

    Da` cu ce ocazie ti-ai amintit tu acum de copiii aceia si de ce nu ne-ai zis de ei anul trecut ?

  • Roxa

    Octombrie 2007. Lasa, mi-am raspuns singura. 🙂

  • aureen

    Acestea sunt situatiile in care ma invinovatesc pentru tot timpul pierdut, pentru toate tampeniile facute si pentru toate vorbele nepertinente. Astea sunt momentele in care imi imaginez ca eu nu as putea trai asa niciodata, si daca mi s’ar intampla…probabil as ceda.
    Acestea sunt momentele in care imi vin in minte o gramada de clisee, unul mai induiosator decat altul…insa singurul pe care il voi folosi face referire la logica. La intrebarea de ce? Unde e corectitudinea si dragostea lui Dumnezeu? Dar repet…este doar un cliseu…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s