omul e bratara de aur

Moto: „Daca ma vrei, satisfa-ma” (fata jenanta din filmul Once, pe care ar fi trebuit sa o cheme, intr-adevar, Jena)

A fost o zi grea.

1. La film

Totul a inceput cu un film, pe la amiaza, impreuna cu Iulia, Catalin si Lucatoni. Filmul se cheama Once si a luat un Oscar pentru cantec. Lucatoni l-a mai vazut si ne-a avertizat ca este un musical penibil, Iulia si Catalin citisera numai cronici favorabile, eu imi doream sa vad o poveste trista care sa ma faca sa uit de fericirea zilnica. Filmul a inceput nepromitator cu un tip care avea doua joburi: unul la atelierul de reparat aspiratoare al lui taica-sau, al doilea pe strada, unde facea bani cu chitara: la pranz canta slagare ca sa primeasca mai multi euro, seara, cand traficul era redus, canta piesele proprii ca sa nu le uite. Filmul a continuat la fel de prost, cu o imigranta din Cehia care a trecut pe langa pe acest fake Damien Rice, l-a ascultat, i-a aruncat 10 centi, el i-a multumit si i-a propus sa-i repare aspiratorul. Fata, care vindea flori invelite in celofan pe strada, i-a adus aspiratorul, dupa ce l-a plimbat ca pe un pudel in lesa prin tot orasul. Pot spune ca omul-caine, in carje, din videoclipul acela Daftpunk, care umbla cu un casetofon rusesc e o prezenta de 10 ori fireasca decat fatuca asta care parea ca isi scoate aspiratorul la aer, in parc.

Lucrurile au luat-o razna rau de tot: a inceput si ea sa cante, avea o obsesie cu satisfacerea, se jelea in continuu: „Daca ma vrei, satisfa-ma/daca ma vrei, satisfa-ma”, apoi canta el si era atat de constipat ca-mi era teama ca o sa crape ceva in el, o atmosfera atat de falsa, punctata cu doine cantate in gradini, printre margarete. Este o secventa in care imigranta ramane singura si fara baterii la cd player si injura intr-o engleza perfecta, apoi sparge pusculita copilului, traverseaza jumate din oras in halat dupa baterii si se intoarce fredonand.

La un moment dat am adormit, cand m-am trezit dupa vreo cinci minute, imigranta canta din nou ceva cu satisfacerea si plangea.

Pe tot parcursul filmului, ma gandeam la niste fructe de plastic pe care le vedeam in cosuri, pe mesele de la stuf, din Vama.

Partea buna este ca nu am platit bilet la cinema, dar pentru ca nimic nu este gratis, urma sa platim:

2. La masa

Ne-am dus (Iulia, Lucatoni si cu mine) sa sedem la cafeneau actorilor. Eu nu aveam de gand sa mananc, insa banuiam ca o sa mi se faca pofta vazandu-le salatele, asa ca am decis sa-mi iau si eu ceva. M-am uitat pe meniu si am ales aceeasi salata pe care o comandase Iulia si care – am retinut eu -continea rosii, castraveti, salata verde si putina telemea (eu nu prea mananc branza, decat de decor, cand se pierde printre celelalte ingrediente). Cand mi-au adus salata, am avut un soc intrucat era o tocanita de branza, cea mai scarboasa salata pe care am vazut-o vreodata. Cica avea 4 sortimente de branza, eu nu vazusem asta in meniu, si da, credeam ca gorgonzola este o planta, sau ceva de genul asta. Shoot me! 🙂 Iulia m-a salvat si l-a obligat frumos pe Lucatoni sa-mi dea salata lui cu carne si sa manance el ce nu voiam eu. Nici salata cu carne nu mi-a prea placut, am mancat doar rosile, castravetii si salata iar lor li s-a facut putina greata de la atata branza (nu ma mira).

Avusesem deja doua algeri proaste: filmul si mancarea, si am decis sa nu mai facem nimic, sa lasam mai bine lucrurile sa vina la noi. Si au venit…Iulia a observat la un moment dat intand la terasa o figura cunoscuta, un tip din Anglia pe care l-a cunoscut intr-un bar si care avusese in Bucuresti un destin nefericit (nu intru in detalii). Tipul care era insotit de o englezoica nu a recunoscut-o pe Iulia, noi ne-am continuat conversatia iar peste cateva minute am fost abordati de englezi care ne-au cerut permisiunea de a sta cu noi la masa, intrucat ceilalti au fost foarte „rude” si nu i-au lasat, in conditiile in care erau si mese libere. Evident ca i-am primit langa noi, ne-am strans picioarele, Iulia a inceput o conversatia de complezenta cu englezul, i-a amintit ca s-au mai cunoscut, el a mimat ca intr-adevar, asa e, si discutia nu se mai termina, dupa 5 minute simteam ca oamenii astia sunt gata sa scoata un pachet de carti ca sa jucam macao. S-au oferit sa ne cumpere cate o bere, am refuzat, Lucatoni a inceput sa citeasca, eu mi-am aprins o tigara rugand-o pe Iulia din sprancene sa puna capat conversatiei, ea le-a zis ca trebuie sa termine o poveste, englezul i-a sugerat sa le-o zica si lor, fuck, Iulia le-a zis un nu hotarat, si am revenit la ale noastre. Doar ca noi nu ne mai auzeam: englezii vorbeau atat de tare, lovind din cand in cand si-n masa, incat noi, chiar si cu fruntile lipte nu ne mai intelegeam. Prin urmare, am cerut nota. Eu am lipsit de la masa 5 minute si cand m-am intors, am aflat urmatoarele: chelnerul a pus pe nota noastra de plata si berile englezilor, Iulia le-a zis asta englezilor care au strigat incantati: „A, thank you, thank you!”.

Ca sa fac un rezumat: ne-au ocupat masa, ne-au intrerupt conversatia, ne-au bruiat conversatia, ne-au facut sa plecam iar noi le-am platit consumatia. Karma police.

Pe principiul „noi nu mai facem nimic, asteptam sa vedem ce se petrece”, l-am recuperat pe Catalin care mancase clatite intr-un bar din Gara de Nord si am decis sa vedem ce se mai poate intampla daca mergem in mall, la Baneasa.

Titlul acestui post- omul este bratara de aur– este copyright Iulia, ea l-a rostit pe scarile rulante din mall si inlocuieste perfect un al treilea capitol, care ar descrie simtamantele si coplesitoarele senzatii de desertaciune si nimicnicie din buzunarele noastre, in fata opulentei desfatatoare din paradisul cu tricouri roz, chipuri neridate, spate drept, priviri senine si pungi Motivi. Nu intru in detalii, pentru ca trebuie sa fiu extrem de selectiv si mi-e teama sa nu intru in indiscretii, dar inchei cu geniala replica aproximativa a lui Lucatoni la entuziasmul meu legat de vizita pe Fashion Street : tu nu alegi sa nu faci nimic, alegi direct cacatul .

Anunțuri

6 responses to “omul e bratara de aur

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s