cartea bibelou

Am crescut printre bibelouri. Nu au fost excesiv de multe, dar suficiente ca sa incep sa le urasc. Acasa, la bunici, matusi si vecine, asezate intotdeauna preferential pe un mileu apretat, “Balerina”, “Pescarul”, “Fetita cu palarie” sau pur si simplu “Ratele” pareau a fi cel mai pretios lucru din sufragerii. Pe atunci nu stiam ce-i ala kitsch, poate doar intuiam, dar sa nu exagerez si sa-mi dau valente estetice retroactive. M-am gandit zilele astea la cauza urii mele fata de aceste obiecte fragile si m-am autopsihanalizat nitel: de ce le detestam oare? Pentru ca imi stateau in cale si nu imi permiteau sa ma desfasor? Nu: de regula nici un copil nu reusea sa ajunga la ele, caci erau asezate in biblioteca…Aha…Biblioteca, adica mobila speciala cu rafturi pentru tinut carti.

Inainte de ’89 toate bibliotecile erau uniformizate: aceleasi carti cu coperte fade de la Minerva, Biblioteca scolarului, aceleasi romane de Jules Vernes cartonate si, cate un James Clavell, detinut de cei cu pile la librar. Cartile erau asezate pe colectii si mi se parea intotdeauna ca au fost cumparate odata cu mobilierul: incapeau exact in portiunea de raft si pareau incremenite acolo. Fac o paranteza: imi amintesc ca se citea destul de mult, insa majoritatea cartilor din bibliotecile personale erau de nerasfoit: multa bibliografie scolara, in editii critice si thriller-uri de genul “Ei l-au cunoscut pe Eminescu”. Toate aceste carti, dar si cele pentru care exista interes erau flancate de catre un bibelou. Aveam impresia ca rostul bibliotecilor personale se rezuma la a fi un suport pentru obiectele acelea pe care daca le spargeai, le puteai lipi superficial cu lac de unghii (da, am facut asta).

Dispretul meu pentru bibelouri a fost intotdeauna direct proportional cu dragostea pentru carti. In timp ce am crescut si ma dadeam desteptul familiei, am convins-o pe mama sa le doneze. Dar atat, aria mea de influenta s-a rezumat acasa. Din politete a trebuit sa-mi camuflez dispretul pentru celelalte sufragerii.

Am plecat departe de casa si m-am angajat la o librarie serioasa, adica fara pixuri, capsatoare si alte papetareli, si evident fara ursuleti de plus. Lume buna, clienti intelectuali, simteam ca ma aflu intr-un mediu in care pot sa cresc permanent. Unul din primii mei clienti a venit si m-a intrebat daca a aparut cartea cu nr 9 din colectia X. Unui coleg i s-a adresat un domn care dorea “un metru si nu-mai-stiu-cati-cm” de carti cartonate pentru a-si decora un raft. O vedeta tv a admirat la un moment dat cromatica copertelor unei colectii: “se asoreaza perfect cu biblioteca mea, trebuie sa le cumpar”. Nu au fost foarte multe astfel de exemple, dar suficient ca sa-mi determine o ingaduinta fata de pasiunea necomplicata fata de bibelouri.

Cartea ca obiect decorativ mi se pare acum antonimul perfect pentru autenticitate si decat fals, mai bine kitsch. Dar cat e kitsch, si cat e retro?

Anunțuri

2 responses to “cartea bibelou

  • livia

    o poveste destul de lunga.:)..bibelourile…inca mai exista,iar eu inca mai convietuiesc cu ele, e trist,iar prezenta lor ma intampina in fiecare colt al casei (noroc ca nu prea stau pe acasa):)…sunt multe de spus…totusi imaginea ta, „neprivita”, printr-un efect de iluzie optica se transforma in desenul unui copil de 10 ani (poate mai multi,poate mai putini), cu multa culoare si mult dinamism si ,astfel totul capata un aer duios..(:) bibelourile tin de copilaria noastra, totusi, pe unii ii mai insotesc si astazi
    am facut si eu donatii!..nu mai suportam
    dar exista un timp in care,culmea, le spalam,le stergeam de praf,aveam mare grija de ele si chiar il certam rau de tot pe frati-meu cand spargea vreunul…erau unul din obiectele”de vaza” din orice casa..si tot spalandu-le,si tot stergandu-le, si tot vazandu-le zilnic..am ajuns sa le urasc,iar in final sa le ignor pt ca stiu ca nu voi scapa de ele(mama e de vina)
    mersi pt aceste amintiri..au fost doar un gand pe care am vrut sa ti-l impartasesc
    ai mare dreptate..cu finalul

  • raulnecesar

    am uitat de partea cu spalatul lor, parca erau niste bebelusi spalti in cadita 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s