un vis la indemana

Obolul Visului (de Marguerite Yourcenar, editura Humanitas, 2004) este cartea care s-a odihnit mult timp pe raft inainte de a fi deschisa intr-o prima zi de vacanta. A venit ca o prelungire a unei nostalgii tampe cu care m-am luptat ceva timp.

„Esti mai sincer tacand decand vorbind” este una din convingerile lui Yourcenar si m-am gandit ca ar fi mai bine sa nu scriu nimic despre Obolul… – o scuza, de fapt pentru incapacitatea mea de a descrie un dram din starea care se scurge din fiecare personaj: spoiala si surasul care dau pret celei mai sarmane vieti, micimea sufletului si adevarul trupului, nefericirea ca unica vocatie, compromisul ca definitie a fericirii, miluirea fortuita, durerea ca esti nevoit „sa pleci cand incepi sa stii” si betia (la propriu) care te face sa te narui pe podea, fericit ca un mort.

Asortez un pasaj definitoriu din roman la fotografia preferata din vacanta din vara aceasta: „Nu mai e la fel de frumos.[…] Ruine prea curate, trase cu sfoara…Prea demolate, prea reconstruite…Pe vremea mea, erau stradute intortocheate ce te plimbau in plin trecut iar cand ajungeai in fata monumentului erai luat prin surprindere…Totul a fost inlocuit cu artere largi pentru autobuze si, la nevoie, pentru blindate.”

Anunțuri

5 responses to “un vis la indemana

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s