rasnita de piper

In copilarie obisnuiam sa golesc cutiile de chibrituri si dupa ce numaram betele, le aliniam si inchipuiam scenarii cat era ziua de lunga. De cate ori mancam paine cu untura si cu ceapa taiata deasupra, taiam feliile in mai multe bucati din care compuneam o armata pe care o devoram lent (din fericire la atat s-au limitat apucaturile canibalistice). Cand primeam bani de hartie, ii spalam si ii intindeam la uscat (nu pe sforile din fata blocului, aveam discernamant). Intr-o zi, impreuna cu doi amici de hoinareala, am gasit niste pastile in fata blocului, ne-am dus la izvor si dupa ce le-am impartit frateste, le-am baut cu apa rece din causul palmei. Ne-a fost rau, dar ne-a dres o vecina cu mult lapte cald. Imi placea sa-mi construiesc jocuri din orice si din pacate am uitat multe din obiectele cu care ma lepadam de plictiseala. Zilele trecute am regasit rasnita manuala de piper:

Bunicii mei aveau una identica, imi placea la nebunie sa macin piperul si apoi sa-l torn in solnita sau mai mult pe langa.

In spatele rasnitei din fotografie apare si un toi. Strambam din nas cand vedeam toiurile pentru ca aveam un dispret mult prea grav pentru alcool si incercam sa sabotez tendintele bunicului de a bea tuica (turnam sare si alte prafuri cand prindeam vreun complice).

Anunțuri

7 responses to “rasnita de piper

  • Mira

    bunica imi taia toate painile cu unsoare in soldatei si fiecare soldatel venea pe campul de bataie cu cate o poveste 🙂
    intr-o seara mi-a fost foarte sete, aveam musafiri si m-am repezit catre masa, am luat primul pahar (unul mic si plin… cu tuica) si l-am dat pe gat, iar cand mi-am dat seama ca nu era apa am inceput sa bocesc, o tot intrebam pe mama daca „o sa mor” (ea se temea sa nu intru in coma alcoolica; glumesc)

  • Mira

    foarte misto intamplarea cu pastilele, am ras de m-am prapadit

  • luminitza

    tu trebuia sa te faci chimist sau bucatar!
    in orice caz si eu ador piperul proaspat macinat, care miroae mai puternic decat cel „statut” in solnitza!

  • raulnecesar

    @ mira: prima mea betie a rezultat din jumatate de pahar de must, tin minte cum ma invarteam in jurul unui scaun ca un titirez
    @ luminitza: si corector pentru ca-mi plac cartile, si figurant pentru ca-mi plac filmele, si tzambalagiu pentru ca-mi place muzica

  • ruki

    m-a facut praf povestea, mi-e dor de tigaile mele improvizate in care gateam lut proaspat si de jucat alba-neagra pe bomboane rotunde si aproape moi din cacao cu cioara, adultul iresponsabil prieten cu frate-meu.

  • raulnecesar

    hmm, de cand am citit de „Cioara” al tau, incerc sa-mi amintesc numele copiilor cu care ma jucam: acum stiu: pe amandoi ii chema Cosmin, dar ca sa ii deosebim, unuia ii spuneam Titi

  • ruki

    eu habar n-am care e numele lui cioara. o fi tot cosmin!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s