cartea perfecta

De cand n-ai mai citit o carte perfecta? Atat de minunata incat, pe masura ce o parcurgi, simti nevoia sa reiei pasaje trecute, atat de savuroasa incat iti trezeste dorinta de a te apuca simultan de alte titluri pe care le-ai ignorat pana atunci (titluri care nu au nici o legatura cu cartea pe care o citesti, volume care au fost pur si simplu cumparate si uitate in raft). Cartea despre care vorbesc nu numai ca mi-a redeschis pofte livresti, dar a avut si efectul unui „scrub” sufletesc, pentru ca a exfoliat impuritati pe care nu stiam sa le numesc, dar de care voiam sa scap. Este o carte pe care nu aveam de gand sa o citesc (prejudecati, prea mult tamtam, s.a.)  – dar pe care, de cum am vazut-o in mainile unui prieten, am imprumutat-o cu forta. E o carte a confirmarilor in care alterneaza doua voci: una abstracta, sobra si una concreta, ludica. Autorul stie sa dozeze perfect gravitatea si ludicul, angoasa si desfatarea, totul luminat de ideea rentabilitatii binelui. Gata, ca oricum orice as scrie despre ea, ar fi prea palid; e mai simplu sa o recomand: „Scrisori catre fiul meu”, de Gabriel Liiceanu (editura Humanitas, 2008).

Anunțuri

20 responses to “cartea perfecta

  • kent8

    o recomanzi si fumatorilor? 🙂
    chiar si celor de kent?

    hai ca sunt curios. un simplu da si pun mana pe ea.
    altfel, nu ma tenteaza deloc.
    dar chiar deloc 😀

  • dragos c

    Imi pare bine ca mai sunt si altii care o apreciaza. Ma simteam singur in aprecierile mele superlative…

  • shmeny

    am s-o citesc. dar daca a venit vorba despre carti perfecte, as vrea sa-ti ofer, in contrapartida, alta carte perfecta: Viata lui Pi, de Yann Martel.

  • hmm

    cartea PERFECTA????

  • raulnecesar

    @hmm: da, cartea (nu autorul)

  • Scrisori către fiul meu - reacţii pe bloguri « blog catre lichele

    […] lui Gabriel Liiceanu către fiul său Ştefan Cartea perfectă Extraordinar! Gabriel Liiceanu, Scrisori catre fiul meu Liiceanu îşi face “seppuku […]

  • catalinar

    mai zii ceva de ea ca unuii nu suntem convinsi

  • als

    gurile rele ar putea spune ca iti lauzi patronul… ;P

  • raulnecesar

    @ catalinar: mai bine intrebati un PR de la editura, poate el va convinge
    @als: gurile rele fac o mare confuzie

  • als

    se poate – dar stii cum e: o calomnie, odata pornita, e greu de oprit… ;))

  • raulnecesar

    lol, calomnia asta nu are obiect
    am coborat de mult timp din barca humanitas

  • als

    well, vestile bune ajung mai greu ;P

  • ramona

    uite, cartea asta a trecut pe langa mine acum cateva zile si nu m-am incumetat sa o culeg si sa o inghesui intre celelalte 23 de carti „de citit”. acum mi-ai dat de gandit, cred ca ma apuc si eu un pic. haha.

  • Rainbow Books » Scrisori catre fiul meu

    […] cred ca pot sa o numesc o carte perfecta, de fapt, nu stiu daca exista asa ceva, dar pot sa o trec la categoria Minunatii. Merita sa fie […]

  • raulnecesar

    mda, aseara am costientizat ca e o carte atat de misto ca parca a fost scrisa de Plesu, si nu de Liiceanu…

  • Liviu Druga

    @raulnecesar: good point. Si eu m-am gandit la asta. Pe de o parte. Pe de alta parte, incursiunile in filozofie, de unde isi ia argumentele, asa rare cum apar in carte, il recomanda din prima ca autor pe Liiceanu 🙂 Si aduceti-va aminte de dialogurile lor de la Realitatea. Liiceanu era, si acolo, sobrul, iar Plesu, bonomul povestitor, tip Creanga.

  • gabriela

    Mi-am cumparat-o abia ieri si am inceput sa citesc … minunat … iti vine sa nu o lasi din mana … depinde insa si de cititor, evident ! Multi o vor blama, ca tot ce este de calitate si neperveritit de vulgaritate, dar nu ei conteaza. Este bine ca avem astfel de scriitori si un public care sa-i merite. Multumesc, GL, pentru orele de desfatare pe care mi le-ai oferit, incepind cu Jurnalul…, Declaratia …, Usa interzisa si chiar Despre limite, pe care m-am straduit sa o inteleg !

  • Raisa

    Am terminat acum „Declaratii de iubire” si este o carte exceptionala! Eram „fan” inrait al lui Paler, dar am fost placut surprinsa sa vad cat de „frumos” si cat de”folositor” scrie Liiceanu. Acum cautam alte titluri si maine ma voi opri la prima Alexandria ptr ” Scrisori catre fiul meu”. Iti multumesc ptr recomandare:)

  • Irina Sucoverschi

    Eu nu cumpar carti decat dupa ce le citesc. Ani de zile, preferata mea a fost ‘Jurnalul fericirii’ (Steinhardt). Apoi ‘The Earthsea Quartet’ (Ursula LeGuin). Acum, fiind intr-o alta etapa a vietii, sunt iar mofturoasa. Banuiesc ca trebuie sa pun mana pe „Scrisori catre fiul meu” 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s