femei pe langa care am trecut

tot mai des si de mai mult timp vad femei care plang pe strada. de parca as avea un radar lacrimal. am o memorie vizuala aproape zero, insa chipurile acestor femei nu le uit niciodata: intr-o iarna o tipa inalta si foarte subtil imbracata dardaia in hohote; intr-un autobuz 300, o doamna eleganta, coafata plangea extrem de sonor; la metrou la victoriei, asezat pe o bancheta auzeam un pland infundat care venea de la un profil extrem de palid; la tineretului, pe strada, o doamna micuta, in negru, suspina si plangea mut. etc…

azi dimineata, la romana am vazut din nou pe cineva. chipul ei mi-a ramas si acum fixat pe retina, alaturi de celelalte. cu cat sunt mai necunoscute, cu atat imaginea lor fixata in acest moment funest imi este mai clara.

si pentru ca imaginile se tot aduna, m-am gandit la momentul ala, cand se zice ca-ti curge toata viata in fata ochilor: daca o sa le vad numai pe ele?

Anunțuri

19 responses to “femei pe langa care am trecut

  • d

    🙂
    all you touch and all you see it’s all your life will ever be, ziceau baietii de la pink floyd

    n-am citit decat insemnarea asta deci nu imi dau seama ce anume te ingrijoreaza la… toata viata in fata ochilor: daca o sa le vad numai pe ele?

    eu zic ca e un lucru foarte bun ca iti sar in ochi oamenii. lucrurile sensibile si nu tot ce e urat sau rau pe lume

    de parca as avea un radar lacrimal. multi oameni sunt un magnet pentru tampiti si badarani.
    you’re lucky.
    in speranta ca in spatele suferintei si lacrimilor sta sensibilitatea si profunzimea si frumuserea

  • cinemavictoria

    pai presupunand ca exista un astfel de moment, poate afli si de ce plangeau …
    vreau sa spun ca eu intotdeauna am supralicitat si m-am gandit ca daca tot ar fi sa-mi revad viata, barem sa-mi clarific unele lucruri care au ramas nerezolvate …

  • raulnecesar

    @ d: nu era o ingrijorare, doar un gand care mi-a trecut cand am realizat ca retin in detaliu acele expresii iar pe altele le uit atat de usor.
    @cinemavictoria: da, poate data viitoare; dar e cam delicat sa intri in discutie cu cineva in situatia asta

  • Blogescu

    Ni se intampla tuturor. Frumos.

  • cinema victoria

    de fapt am vrut sa spun ceva mult mai complicat si mai dificil de exprimat: eu m-am gandit mereu ca, daca exista un astfel de moment, in care iti revezi viata, poate atunci intelegi si unele lucruri pe care poate nu ai avut curajul, sau inspiratia sa le intelegi la momentul potrivit, sau pe care altii ti le-au ascuns … mi-ar placea sa stiu tot, finally …
    la fel, ma gandeam uneori ce misto ar fi ca dupa ce mor sa aflu tot ce sta scris in toate cartile lumii (asta ca sa compensez faptul ca tot ce voi apuca eu fizic sa citesc eu reprezinta doar o farama). dar cred ca mi-a trecut, nu cred c-o sa vreau vreodata sa stiu ce-a scris mihaela radulescu :)))

  • ruki

    complet gresit. mihaela radulescu trebuie citita! am o retinere totusi s-o recomand doamnelor care se tem de ridurile provocate in jurul gurii de rasul continuu, de-a lungul catorva sute de pagini.

  • cinema victoria

    pai mai bine rad citind „zazie in metrou”, de exemplu, decat mihaela radulescu. e un ras mai constructiv 🙂

  • les belles passantes | Razvan Exarhu

    […] întâi am citit acest text splendid al lui raul necesar […]

  • Les coeurs qui doivent nous attendre at bucurenci.ro

    […] via Exarhu. Şi un gând frumos. « Pleşu despre […]

  • writeman

    aceste superbe si discret-impudice doamne – se opresc asa si plang pe strada… le prefer, de o mie de ori, gagicelor care se dezbraca repede-repede prin reviste si care nu vor plange niciodata decat la shooting, ca nu le sta sutienu. vrem un nr playboy cu femei plangand autentic!

  • LZ

    Cred ca eram si eu una dintre ele. Intre timp m-am ridicat de pe banca, am calcat aleile si mi-am vazut de altceva. Un altceva cu mult mai putine lacrimi. Ca fara ele, nu prea se poate. Insa printre picaturile salinate se gasesc acum si multe zambete. Mi-am venit in fire si incerc sa preschimb chiar si zambetul in hohot de ras. Iar tu, daca ma vei mai vedea, sigur nu ma vei mai recunoaste. chiar si daca voi fi pe aceeasi banca. Lacrimile mele vor fi cu siguranta mult mai senine…

  • als

    a plinge in public (in general, a nu te retine de la exprimarea emotiilor) este un semn de proasta crestere

    eu asa am fost invatat

  • raul

    @als: eu stiu ca e semn de proasta crestere sa scuipi in public, chiar si virtual

  • cinemavictoria

    mie mi-a povestit odata o colega de serviciu: tocmai ii murise mama si plangea pe strada, pur si simplu nu se putea abtine …

  • als

    a scuipat cineva (virtual) in public?!
    n-am observat…

    ps daca te referi (asa cum banuiesc) la ‘episodul terorist(a)’, acolo nu a fost nimic ‘lichid’ – decit, eventual, in sensul in care dumneai a hotarit, hodoronc-tronc (FOARTE ‘cu tronc’!), sa-si ‘lichideze’ blogu-i (!)

  • raul

    nu e vb doar de „episodul terorista”. e vb de mascarea veninului in ludic si trimiterea de anti- comentarii in blogosfera, ca un troll care si-a propus sa distruga distractia altora

  • als

    ah, asta asa e… am uitat k pe bloguri toata lumea este luminoasa, vesela, politicoasa… 🙂

    ps kestia cu ‘veninul mascat’ nu-mi place, trimite la un episod blogosferic recent in care ALTcineva purta o masca.
    in +, nu e vorba de nicio masca, pt k eu tot asa sint si in viata reala – si nimeni nu-mi zice ‘troll’!!

  • als

    pardon: am vrut sa zic ‘ctrl alt’cineva 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s