dudley & lafe

Imi place iresponsabilitatea si boemia lui Miller, idealismul, hedonismul, judecatile, protestul anti-schema, anti-indobitocire, anti-optimism prostesc, dragostea pentru oameni cu nume necunoscute, singurii alaturi de care se mai poate bucura de o conversatie adevarata. Cosmarul climatizat este un jurnal de calatorie in America (in timpul celui de-al doilea razboi mondial) si o suma de intalniri entuziaste, dar si nefericite. O carte anarhica, cu personaje incantator de excentrice:

„Ceea ce-mi place mie la Dudley si la alti cativa este faptul ca sunt suficient de intelepti ca sa nu doreasca sa aiba un acces de munca cinstita. Ei prefera sa cerseasca, sa se imprumute si sa fure. Daca ar fi pusi sase luni in haturi s-ar invata minte. Dudley ar putea fi scenograf, daca ar vrea. Lafe ar putea fi directorul unei companii de asigurari, daca ar avea chef. Ei n-au chef. Scufunda-te sau inoata este deviza lor. Isi contempla tatii si bunicii, toti stralucite exemple de succes in absurda lume americana. Ei prefera sa fie niste rahati, daca asta trebuie sa fie. Foarte bine! Le aduc omagiul meu. Stiu ce vor.” (pag 163-164)

as putea povesti multe despre cartea asta si despre personajele descrise in ea, dar prefer sa mai scriu doar o vorba spusa de un artist care dupa ce a cunoscut celebritatea si confortul plictisitor, a renuntat la ele: „ce rost are sa ai bani in buzunar daca nu te poti amuza?” 

Cosmarul climatizat, de Henry Miller editura Est, 2002, traducere de Sanda Aronescu

Anunțuri

4 responses to “dudley & lafe

  • (S)wine

    Miller e superb. Am re-vizitat Tropic of Cancer in ultima saptamina. Coincidenta?

  • raul

    il am pe miller in biblioteca de cativa ani, dar abia acum, cu cosmarul climatizat s-a facut chemat. ce-mi mai recomanzi? toate cartile lui sunt la fel de misto?

  • cinemavictoria

    incearca pt. atmosfera si filmu’ henry & june, asta daca nu l-ai vazut inca, nu e o culme a artei cinematografice, da’ sunt tare colorate personajele alea. 🙂

  • Liviu Drugă

    H. Miller este un meseriash. Cum o da el din pornoshag intr-o densa atmosfera lirica, mai rar. Tropicele – cele mai bune. Primavara neagra- cea mai slaba. Sunt fan! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s