varsta numai buna de trait-murit

 Dumnezeul lucrurilor marunte, de Arundhati Roy, editura Humanitas, 2004, traducere de Luana Stoica

„Treizeci si unu.
Nu batrana.
Nu tanara.
Ci o varsta numai buna de trait-murit” (pag 11)

De fiecare data cand citesc o carte care se roteste in jurul unei varste pe care intamplator o am si eu, ma exaltez ca e scrisa pentru mine. Cum de am luat din raft „Dumnezeul lucrurilor marunte” abia acum, cand o am in biblioteca de cativa ani? Evident ca m-a cucerit din prima cu sincronicitatea asta – desi mi-am impus sa nu mai cred in plasmuiri dintr-astea. Semnele sunt apanajul cel mai la indemna al autoamagirii, de consistenta unui vis pe care incerci sa-l recompui la trezire. Un fals.

Cartea asta m-a uimit la inceput prin exotism. M-ai mult de atat, m-a hipnotizat. Mi-a trezit pofta de mango si desi eu am o retinere pentru India, de data asta m-a ispitit din plin spatiul ayemenemesc. Si mi-a placut si pentru ca de la primele pagini isi marturiseste finalul abrut si tragic. O moarte de copil si un dans de liliac deasupra unui cosciug. Nici nu stii ce este mai ireal. Dar moartea se va descompune in multe farame si lucruri marunte care vor colora un roman viu – mort. Romanul are mai multe personaje centrale, care sunt, potrivit lui Ammu [cea care nu e batrana, nici tanara, ci numai buna de trait-murit]  fapturi ale obisnuintei. „Ammu spuse ca fiintele umane erau fapturi ale obisnuintei si ca era uluitor cu ce fel de lucruri se puteau obisnui. (pag. 55) Unii se obisnuiesc cu bataile [mama lui Ammu, Mammachi, e palita constant cu o vaza de alama], altii cu politica [fratele lui Ammu, Chacko, e un patron comunist care primeste invataturi de genul „Tovarase, Schimbarea este un lucru. Acceptarea este cu totul altceva”]. Copiii lui Ammu, gemenii Estha si Rahel, sunt singurii care nu se vor putea obisnui cu nimic. Ei sunt anihilati mult prea devreme de tot ce li se intampla si ii descompune.  

Mi-a placut „Dumnezeul lucrurilor marunte” si pentru ca este o carte feminista in care unele femei sunt mai rele decat barbatii. Spre sfarsit tonul capata un iz dulceag, aproape gretos. Initial m-a dus gandul  la un cliesu de film indian, dar am recitit inceputul cartii unde autoarea avertizeaza: „Esthappen si Rahel descoperisera deja ca lumea avea alte metode de a-i zdrobi pe oameni. Erau deja familiarizati cu mirosul. Dulceag-gretos. Ca trandafirii vechi in bataia vantului.” (pag 14). Amorul era de fapt moarte.

Anunțuri

12 responses to “varsta numai buna de trait-murit

  • marius B.

    cartea asta m-a prins asa de tare incat am lasat-o balta imediat dupa faza cu sexul oral.

  • raul

    faza de pe ultima pagina, mai exact.

  • marius B.

    :-))) Nu mai, mai era o „partida”, sau nu? E din alta carte ce zic eu? Parca era ceva pedofil acolo, pe la jumatatea cartii…..

  • raul

    da, era un abuz pedofil, dar nu era sex oral. un episod dramatic.

    nu-mi spune ca te asteptai ca si cartea asta sa fie un omagiu pios adus alui de sus

  • raul

    a! si ma uimesti ca reactionezi ca puritanii aia care au dat-o in judecata pe autoare pt ca a indraznit sa scrie atat de liber si de „obscen”.
    cred ca ti-am mai spus ca te suspectez de fundamentalism 🙂

  • marius B.

    exista vreo carte din Raftul intai care sa-i aduca „un omagiu pios alui de sus”, de crezi ca ma asteptam sa fie „si cartea asta” asa? Cum adica „si cartea asta”? De la ce carte crezi tu ca am mai avut astfel de asteptari?

    ca ma suspectezi de fundamentalism e fix treaba ta. Ti-au luat-o multi inainte. Dincolo de eterna tenta de batjocura a orice e asociat cu puritanismul, si tu ma uimesti cand ma compari cu aia care au dat-o in judecata. Nici in gluma nu trebuia sa faci asta. OK, daca au fost sincer si nu doar rau si daca in oala aia crezi ca sunt, lasa-ma acolo ca mi-e bine.

    Cuvantul conteaza pentru mine mai mult decat imaginea. Daca nu ma uit la filme cu continut pedofil explicit, imi permit lejer sa ma opresc din citit o carte, din motive etice, indiferent cat de bine e scrisa si cum se termina. E ok cand cei care abandoneaza carti sunt „liber – cugetatori”, ba chiar sunt de admirat ca deh, uite, ce lejer sa fataie ei prin literatura. Dar, vai, cand lasi o carte de-o parte din motive etice…..

    Unora le vine greata la scene de pedofilie, altora……

    Las, cam destule carti scrise incuiati fundamentalisti puritani (hai sa le zicem si teroristi, ca sa ajungem la efectul scontat) care ii aduc osanale alui de sus.

  • marius B.

    era „las, am destule scrise de incuiati”. graba fundamentalista 🙂

  • raul

    majoritatea a simtit greata la o scena aia. mai ales ca efectele psihosomatice de dupa sunt descrise atat de grafic incat ti se face rau.
    iar literatura ar trebui sa se eufemizeze/autocenzureze si sa redea doar ce ne place sa auzim/citim/vedem?

  • marius B.

    nu, sa fie cum vrea fiecare, doar ca sa fiu lasat sa citesc ce-mi place fara sa fiu catalogat drept fundamentalist. atat.

  • scorillo

    Până spre final am privit acea scena ca fiind inutilă, însă s-a dovedit că este foarte importantă în închiderea cercului tragic.
    Din păcate, pedofilia există şi cred că este mai ne-etic să renunţăm la o carte doar pentru ca autorul a găsit de cuviinţă să o folosească ca tema în demersul lui.

  • marius B.

    scorillo, sa-mi faci te rog o lista cu motivele etice pentru care poti renunta la o carte, ca sa stiu si eu pe viitor ce si cum, sa nu ma fac de ras cu motive stupide. Si sa-mi explici ce-i aia „etica” in contextul de mai sus si care-i legatura intre certitudinea existentei unui lucru, pedofila in cazul nostru, si restul afirmatiei tale, ca n-o vad.

    din pacate, gandacii exista. Mi se pare ne-etic sa renunti sa-ti mananci ciorba doar pentru ca ti-e scarba de ei.

    traiesc printre oameni abuzati fizic in copilarie. Viata lor bate povestea cartii asteia. STIU ca pedofilia exista mai mult decat tine, probabil, si tocmai asta m-a facut sa renunt la o carte cu astfel de tema. Simplu. Prea multa si trista in Realitate ca sa ii las loc si in lumea cartilor, o lume care pentru mine inca are frumusete.

  • scorillo

    @marius B: singurul raspuns pe care pot sa ti-l dau este ca nu am nicio intentie sa polemizez cu tine, mai ales pe blogul altcuiva.
    E simplu… daca ti-ar fi placut cartea, ai fi trecut peste episodul cu pedofilia, ai fi ajuns si la episodul din final care este si mai si.
    Dar nu ti-a placut romanul si asta e. Nu trebuie sa ne placa tuturor toate cartile.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s