macho sentimental

 Barbatul sentimental, de Javier Marias, editura Univers, 2009, traducere de Lavinia Similaru

este romanul care mi-a placut cel mai putin din tot ce a scris pana acum marias: e in acelasi timp condensat si superfluu. si prea criptic, dar cu un exces de pre/postfate explicative.

un barbat – autorul – ajunge sa se indragosteasca de sotia – proprietate personala prin contract a unui miliardar. mai mult nu poate fi povestit, pentru ca de la aceast fapt autorul croseteaza – asta e cuvantul potrivit  – o amintire veche de cativa ani evocata de un vis recent. dragostea lor e deja sfarsita cand incepe sa fie povestita, pe cand dragostea sotului – proprietar e mai vie cum parca nu a fost niciodata. nu stiu daca am fost destul de explicit, dar asa e si cartea – are o structura destul de haotica, dar totul se aseaza in ultimul capitol, care mi-a placut mult. si datorita lui, recomand, totusi, acest roman.

din pacate, intr-un articol separat, la sfarsitul cartii, marias se simte dator sa ne explice ce si cum, de parca noi n-am fi inteles ecuatia. asta m-a indispus, i-am simtit tonul dojenitor: „tampitilor, adevaratul barbat sentimental nu sunt eu, ci rivalul sot – proprietar”. asta dupa ce in carte se lamenteaza de mai multe ori ca el insusi ar fi singurul care isi vegheaza iubitele si in timp ce dorm [toti ceilalti sunt neatenti si negalanti si isi lasa iubitele sa doarma nesupravegheate]. 

in carte apare si un episod comic care urmareste nebunia unui tenor renumit. acesta nu-si mai putea incepe spectacolele daca observa ca in sala ramanea un singur loc neocupat. organizatorii si impresarii ajunsesera sa umple amfiteatrul cu spectatori platiti, neavizati, cu femei de serviciu, plasatori si portari, de multe ori imbracati in halatele lor „de lucru”. episodul se incheie cand, inaintea unei reprezentatii, grandomanul tenor zareste singurul loc liber din sala si il ocupa chiar el, urland indignat sa se termine badjocura si sa inceapa spectacolul. povestea e amuzanta, dar nu i-am gasit rostul in povestea complicata de dragoste.

un episod si mai comic, real a fost evocat  la un moment dat in 3,14teca. cineva spunea ca javier marias a inceput sa aiba oroare de autografe din clipa in care cineva l-a rugat sa scrie pe un roman de-al sau „pentru x, care are cel mai tare corp din madrid”. cred ca, de data asta marias merita putin ironia asta.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s