eleganța și igiena ariciului

 Eleganța ariciului, de Muriel Barbery, editura Nemira, 2009, traducere de Ion Doru Brana

„doamna michel are eleganța ariciului: pe dinafară e plină de țepi, o adevarată fortareață, dar am senzația că pe dinauntru este la fel de rafinată ca și aricii, care sunt niște făpturi înșelator indolente, cumplit de singuratice și teribil de elegante” (pag. 168-169)

doamna michel are 57 de ani si este portăreasa unui imobil ocupat de snobi rafinați, intelectuali retardați, marxiști de pufulete, domnișoare încorsetate la cap. doamna michel îi studiaza, le dă binețe condescendentă, cum îi stă bine unei femei nătângi, ascunsă în ghereta ei de la parter. dar doamna michel le este superioară intelectual tuturor și își permite să-i judece mai aspru decât vor fi ei osândiți la judecata de apoi – noroc că nu-i poate pedepsi. deși le mai trântește, uneori, ușa în nas, dar ei, săracii, prizonierii convențiilor și propriilor reprezentări apriorice despre lume nu acceptă ceea ce evidența le arată: că doamna michel le-a trântit ușa în nas, nu curentul inexistent; că doamna michel le-a dat o replică inteligentă, și nu au auzit ei strâmb.

doamna michel are o pasiune pentru cultura japoneza, pentru tolstoi, disecă fenomenologia si o pune la index: ” un autism pur si dur pe care nici o pisica adevarată nu-l deranjează niciodata” (pag 68). își cultivă hobby-urile clandestin, în timp ce lasa un televizor să meargă non-stop pe cele mai inepte programe pentru a nu-i bulversa pe vecini.

nu m-am putut hotarî dacă doamna michel mi-a fost simpatică sau nesuferită. am apreciat gândurile ei subiective despre artă, viată si estetică, însă m-a deranjat tonul permanent autosuficient.

dar doamna michel nu e singurul personaj central din roman. în același imobil mai există o fetița de 12 ani, pe nume paloma, care iubește gramatica, revistele manga și se întreabă în fiecare dimineață dacă viața are sens. paloma cugetă excesiv [„și dacă literatura va fi fiind un televizor care ne arată tot ce ratăm?” pag. 118] însă nu judecă prea limpede, nu pentru că are de gând sa dea foc casei și să se sinucidă, ci pentru că o suspectează pe soră-sa de temperament obsesiv-compulsiv, devreme ce se spală pe mâini de 3 ori pe zi. am citit eu in ghidul xenofobului ca francezii se spală mai rar decât merg la toaleta, iar acum că muriel barbery, cu tot rafinamentul estetic pe care îl propagă, certifică ca bolnavicios spalatul des pe mâini, mă întreb ce parfum emana dulceața de amelie poulain. 

eleganța ariciului are puțin din fibra filmului sus-amintit. cartea devine, spre final, o poveste înduioșătoare de dragoste. dragoste inteligentă, se ințelege, unde încape toata frumusețea neigienică din aceasta lume.

Anunțuri

2 responses to “eleganța și igiena ariciului

  • C. SÎRB

    Într-un cuvânt, îmi recomanzi cartea asta? Şi ce e aceea „dragoste inteligentă”? Există şi una proastă? 🙂 Ultima întrebare e mai degrabă una retorică: părerea mea e că iubirea e mereu proastă rău de tot. La mine, cel puţin.

  • raul

    clandestina rafinata traieste un inceput de amor cu un gentleman care lesina in fata acelorasi tablouri, ii completeaza frazele, ii anticipeaza placerile. e „perfectiunea” salvata doar de moartea „exemplara” a portaresei [e calcata de o masina cand incearca sa salveze un homeless]
    prin filtrul asta, nu ti-as recomanda cartea deloc 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s