o schizofrenie cu o morala lucida

Mama Noapte, de Kurt Vonnegut, jr, editura C. Brancusi, traducere de Rodica Mihaila

„Daca m-as fi nascut in Germania banuiesc ca as fi fost si eu nazist, ca i-as fi cotonogit pe evrei, tigani si polonezi, ca i-as fi lasat pe morti sa zaca sub troiene din care sa li se vada doar incaltarile, ca m-as fi incalzit cu virtutea ascunsa a cugetului meu. Asa merg lucrurile.”

Asa scrie Vonnegut in introducerea la „Mama Noapte”. Asta dupa ce isi face si job description-ul din timpul celui de-al II-lea razboi mondial: scoaterea a 135.000 de cadavre carbonizate din beciurile din Dresda, bombardate de americani si britanici. Restul e (in) roman, adica marturisirea lui Howard W. Campbell, jr – un crainic radio care transmitea mesaje potrivite si mobilizatoare poporului german, mesaje in care isi ascutise toate talentele literare (Campbell era si dramaturg notoriu), exacerband fabulatia antievreiasca.

Campbell lucra constiincios si pro-nazisti, si pro-americani – la un moment dat devine spion si prin intermediul discursurilor care ii emotionau si pe Goebbels si pe Eichmann, transmitea mesaje codate Aliatilor (mesaje al caror continut nici macar nu-l cunostea). Lumea lui Campbell devine cea mai pura schizofrenie: dusmanul si aliatul se identifica, prietenii sunt la randul lor agenti dubli, totul e un teatru degenerat si caricatural. Vonnegut incearca sa faca putina ordine si sa explice mecanismul patologicului: descrie analogia acestei lumi ca pe un ceas cu cuc caruia ii lipsesc cativa dinti. Dintii lipsa sunt tocmai adevarurile simple si limpezi pe care le pot intelege si copiii de 10 ani. Doar lipsa lor produce acest scurtcircuit, decalarea haotica a individului si a natiunilor – instrainarea in fata evidentei.

Pentru Campbell orice intamplare trebuie sa aiba si o morala. Spionul e insa prea dezdanajduit ca sa mai poata extraga ceva, poate doar reprezentarea lucida a raului, definit ca partea dintr-un imbecil care pedepseste, defaimeaza si porneste bucuros conflicte.

Vonnegut, cu experienta lui de colector de cadavre carbonizate are insa trei concluzii, in introducerea la „Mama Noapte”:

1. „Suntem ceea ce pretindem ca suntem, asadar trebuie sa fim atenti la ce pretindem ca suntem.”
2. „Cand ai murit, mort esti.”
3. „Fa dragoste cand poti. Iti prinde bine”.

Cam atat.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s