moonlighting [post lunatic]

tin minte ca in copilarie aveam o teama viscerala de canalele cu capace fara gauri. daca intamplator calcam pe unul (sau eram impins de vreun coleg mai rational) eram sigur ca urma sa nu iau zece la lucrare sau sa ma asculte cand nu am invatat. alte probleme nu aveam. de atunci urasc si ziua de joi, de cand am luat primul 3 la chimie, intr-o joi seara, iarna, pe la 5. de atunci mi se apleaca si de fiecare data cand se face ora 5. vreau brusc acasa, sa-mi fac cartofi prajiti si sa nu fiu intrebat ce e molecula.

e semn rau sa crezi in superstitii. dar eu cred in stele. nu sunt sigur ca zodierii stiu ce fac, cum au ajuns ei sa decreteze ca saturn este „the old devil”, dar eu vreau sa-mi explic sirul de intamplari care vin sau nu deodata. adica de ce atunci cand imi sun trei prieteni nu-mi raspunde nimeni si eu devin paranoic? iar apoi ma suna toti odata si nu pot vorbi cu nici unul din cauza asta. de ce in ziua in care ma trezesc cu gatul aproape frant autobuzul pleaca brusc din fata mea, apoi sunt idiot la serviciu, apoi sunt futut afectiv la telefon, apoi, la 3 dimineata unuia nu-i plac ochelarii mei si vrea sa-mi puna cu pumnul lentile de contact? de ce in saptamana in care steaua aflata in centrul sistemului nostru solar le perimite pasarilor sa-si faca in sfarsit de cap prin copacii inca intepeniti, ma propasesc si eu cu doua-trei date-uri compensatorii? de ce se opreste apa in clipa in care cade netul si primesc si somatie de la gaze ca nu am platit, desi am facut-o constiincios, dar in alt cont (probabil in ziua in care a trebuit sa plec de acasa pt ca volumul maxim al radioului nu mai acoperea bormasina vecinului de jos si lectia de chitara electrica a celui de pe palier)? de ce atunci cand citesc, citesc trei carti deodata si cand nu, nici una? de ce atunci cand imi lipseste cineva, imi dau seama ca-mi lipseste si altcineva si sirul nu se mai opreste? de ce cand mi-e bine toate merg struna si cand e rau nu am nimic? probabil ca de aceea cred in stele: ele dau un nume relativ, subiectiv si minunat de interpretabil vidului dintre statia de metrou si casa. si nu stiu daca e de bine sau de rau, insa mai cred ca in momentul in care timpul le vindeca pe toate, le vindeca pe toate deodata.

aceste truisme haotice – inclusiv amintirea cu ziua indepartata de joi de la ora de chimie – mi-au venit cand am dat in seara asta peste ceva uitat si indragit:

Anunțuri

2 responses to “moonlighting [post lunatic]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s