luciditatea de la 90 de ani

Sex turbat cu Mado
„Daca noi am avea relatiile firesti intre o femeie de optzeci si doi de ani si un barbat de nouazeci, as veni sa te vad in fiecare zi, draga Mado. Stii insa bine cum stau lucrurile. Ore in sir, ne iubim ca doi tineri insuratei. Ma iubesti cu o patima care ma sperie uneori, atunci cand, dintr-o femeie indragostita si duioasa, devii una nesatula de sex, cu chipul crispat, aproape salbatic, cu privirile ratacite, cu rasuflarea taiata, innebunita parca dupa desfrau. N-am mai trait nicicand asemenea excese erotice. Trei zile la rand, m-ai stors cu imbratisari din ce in ce mai lascive. Nu voi petrece noaptea asta cu tine, Mado, de teama sa nu ma vlaguiesti de tot.”

Evitistul
„Regasesc cuvantul intr-un carnet din 1990, pe 23 iunie. „Evitistul” evita orice efort inutil si orice risc pe care nu e obligat sa si-l asume. Se uita ingrozit la insii care-si risca viata in curse de automobile sau in ascensiuni periculoase pe munte. Nu se crede obligat sa castige, sa se autodepaseasca, sa tina vreun regim, sa faca bodybuilding. A constatat ca sportivii de performanta mor tineri.

La nouazeci si doi de ani, „evitistul” ramane lucid si autonom. A adoptat deviza lui La Fontaine: „In toate cele, sa ai in vedere sfarsitul”. A vazut razboinici mandri plecand la razboi cantand si revenind ologi si ciungi. Nu si-a dorit sa fie nici sfant, nici erou, convins de desertaciunea gloriei, a succeselor efemere; usurarea suferintei i se pare singurul lucru folositor.

De la intrarea lui in viata activa, „evitistul” a inteles ca nu poate schimba firea celorlalti oameni. Prin urmare, era inutil sa le contrazica opiniile si credintele. Trebuia sa fie cat mai tolerant, iar cu cei care gandeau altfel decat el – strainii, printre altii – trebuia sa fie inca mai conciliant. Ocolea astfel discutiile violente si conflictele derizorii.”

Meditatia
„Curand, in afara de somn, n-o sa-mi ramana decat aceasta meditatie care duce la refuzul oricarei activitati. Sa meditez? Subiecte ar fi. Acum, ajuns la batranetea extrema, ele ma duc de fiecare data la aceeasi concluzie: absurditatea existentei. De fapt, am meditat vreodata cu adevarat? Dar cine din jurul meu a facut-o? Calugarii? E meseria lor. […]
E mai usor sa meditezi decat sa stergi la cur un bolnav de diaree, cum fac infirmierele mele.”

Marcel Mathiot, Jurnalul unui batran amant, editura Humanitas, 2009, traducere de Emanoil Marcu, pag.  73, 252, 303

Anunțuri

2 responses to “luciditatea de la 90 de ani

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s