imagini

un nou drum acasa a inceput cu un apel la care nu am apucat sa raspund. eram la prima ora intr-un 133 aglomerat, cu o mana ma tineam de bara, cu alta tineam rucsacul. cand, imediat, a inceput sa sune lung si al doilea telefon am cam priceput. apoi am fost la aeroport sa o astept pe vara mea si ne-am intors impreuna acasa. am inteles inca o data rostul unui tovaras de drum, timpul pe care il castigi pana la momentul cu care, oricum, te vei confrunta singur.

trece momentul cel mai greu si imi dau seama ca niciodata nu am vazut cimitirul atat de verde si de linistit. m-as intinde pe iarba. nu o fac.

pt ca ajung tarziu la restaurant, nu mai gasesc loc decat langa straini. matusa mea ma aseaza la masa cu „cadrele didactice”. nu cred ca mi-am disimulat panica in timp ce m-am asezat. dau un sms: „stau la masa cu niste oameni pe care nu-i cunosc”. primesc raspuns: ” ma cac pe mine de ras cand mi te imaginez. lasa, ca e bine. mananca. lasa-te furat de moment”. cer o tuica, mi se da si o bere si incerc o conversatie, incep sa ma simt bine, sunt fascinat ca toti chelnerii se opresc la masa noastra pt ca au, slava domnului, ce discuta: ori sunt fosti elevi, ori au copiii in clasele celor de la masa. e atata familiaritate in jur ca brusc nu as mai vrea sa plec de acolo.

se termina, pe drum vorbesc cu mama: ai observat ca barbatii mor primii? „da, ma gandeam si eu ca incep sa am prietene vaduve”. identificam superficial o cauza si inchidem subiectul.

a doua zi, cand trebuie sa ma intorc la bucuresti, furtuna si tunete misto. plec spre gara cu un taximetrist care ma intreaba de unde vin si incotro ma indrept. eu ii spun ca stau de vreo zece ani in bucuresti, el intelege ca de zece ani nu am mai fost prin zona. asa ca face pe ghidul: „acolo sus, pe deal, printre baraci a copilarit gutza.” nu stiu ce gesturi mi-au tradat interesul fata de subiect, dar soferul continua sa-mi toarne detalii incredibil de triviale cu o seriozitate care, recunosc, m-a absorbit.

in tren, la tg  jiu, se urca o gasca misto de spanish girls & german boys. un baietas tuciuriu incearca siderat sa le vanda cancan si click. ma loveste optimismul, as avea chef sa vorbesc cu ei, dar stau in schimb pe twitter. primesc un tweet misto referitor la episod: sounds like a match made in heaven.

incerc sa termin cartea lui andrei plesu, „note, stari, zile” (humanitas, 2010). am savurat mai mult prima parte, de tinerete, cand tonul era mai incert si mai fara scop. dl plesu nu spune „sa faci din cacat bici”, ci ” sa faci din dejectie bici”. galanteria asta mi se pare chinuita si imi cam taie cheful. inchid cartea, deschid ceva mai superficial si rasfoiesc pana dau de fotografia asta care ma absoarbe:

JFK and Jacqueline Kennedy watch the America’s Cup race off Newport, Rhode Island (September 15, 1962)

Anunțuri

5 responses to “imagini

  • ionuca

    Păcat că a trebuit să mergi acasă pentru o înmormântare, altfel ţi-aş fi spus că-mi place la nebunie postul ăsta 🙂

  • raul

    ne vedem joi, la amiaza, in parc? 🙂

  • dorin

    foarte frumos scris articolul. imi place mult. reda foarte bine realitatea unui eveniment de genul asta. imi aminteste de inmormantarea cuiva apropiat la care m-am simtit asemanator.

  • xenu

    draga domnule, ai frumusete de leapsa la mine, sper ca nu iti va da atatea batai de cap cum mi-a dat mie. mai ales ca presimt ca ai despre ce sa scrii.

  • raul

    am vazut, astept sa am ragaz 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s