niste carti si un superfilm

nu am mai scris de ceva vreme despre cartile pe care le-am citit pentru ca am savurat prea putine. eu sunt probabil de vina – astept tot timpul the next best thing. nu a fost sa fie cu:

o mie de farame, de james frey, editura humanitas fiction 2007. peste 500 de pagini despre dependenta (cocktail de crack si alcool). patetism, duritate insiropata si niste dao pentru echilibru. citat din mijlocul cartii: „amaraciune si rusine, extaz si binecuvantare, si bucurie si durere si mantuire si damnare si iubire si neiubire. e totuna, tinere. ia-o asa cum vine si da-i pace.” cel mai mult am savurat partea cu furia fara leac pentru parinti: „iubiti-ma, o sa va distrug.” initial cartea a aparut ca autobiografie, apoi invidiosii au scos fictiunea la iveala, dar frey era deja un scriitor bogat.

durabila iubire, de ian mcewan, editura univers, 2005. mcewan scrie atat de pretios si pretentios incat nu-mi dau seama unde este „umorul negru” de care tot vorbesc criticii. totul e atat de incorsetat in seriozitate incat personajele nici nu imi par umane, desi sunt teribil de traumatizate de un accident stupid de balon si de niste pasiuni cu cel mai mare grad patologic (daca exista un barometru pentru asa ceva). daca sentimentele nepotrivite fac literatura misto, aici mi s-a parut ca am citit doar o radiografie a unor indivizi in suferinta. cum poti sa descrii timpul petrecut cu iubita in pat: „glasurile ni se topeau in caldura trupului, conversatia devenea asociativa…” iti taie tot cheful de literatura. noroc ca exista jonathan coe si nick hornby.

sot si sotie, de zeruya shalev, editura polirom, 2008. viata amoroasa, primul roman al zeruyei mi-a placut enorm. acum nu am mai gasit nimic din prospetimea bolnavicioasa de odinioara. desi autoarea incearca sa scrie iar totul dintr-o suflare, pare ca se ineaca pentru ca se grabeste si poate si pentru ca nu mai iubeste cum a facut prima oara. nu am terminat cartea, m-am oprit cand am citit chestia asta teribilist de scremuta: „sa aveti grija pur si simplu, tibetanii spun ca e periculos sa pui capat suferintei.”

de vazut, mi-a placut mult the ghost writer – un thriller politic cu dialoguri delicioase si o atmosfera crepusculara in care se misca niste personaje care iti fac cu ochiul:

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s