ce-o sa-mi amintesc eu din:

marti, dupa craciun: o scena din a doua jumatate a filmului in care prietenul lui paul, odata ajuns in casa ralucai, prezinta, intr-un gest, esenta vulgara a deciziei nenorocitului: se intinde pe pat si mimeaza futaiul pentru cateva secunde. restul de adevar este despicat in cel mai clasic (de acum) stil realist romanesc, intr-un mod curat si lamurit doar pana in punctul in care fericirea si tihna fiecarui personaj nu mai pot fi reversibile. gesturile – si nu dialogurile, de altfel fara cusur – m-au dat pe mine pe spate. in ele stau toata energia si osteneala filmului. desigur, o sa-mi amintesc si ca personajele sunt cool: merg la carturesti, vorbesc la i-phone si vad „the hours” de vreo 30 de ori.

marnero: buna intentie, in general. cinesseur desfiinteaza aici filmul cu argumente logice, insa mie mi s-a parut simpatic tot ghemul de clisee. daca iti dai jos masca de intellectual cynical, poti recunoaste ca acest film, care pe mine m-a distrat, face bine.

acum, sa vina noiembrie:

Anunțuri

2 responses to “ce-o sa-mi amintesc eu din:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s