firimituri

nu am dormit foarte bine, dar mă trezesc liniștit, pentru că oricum nu ăsta era scopul. e prea devreme și tac. când plec însă, devin agitat și simt nevoia să vorbesc cu prieteni dragi. sun, supăr (p1), încerc să împac (p2), amuz (p3). muncesc, ascult radio, încălzesc pastele rămase de duminica, ațipesc cu o bere la vh1, ies, beau două cosmo, povestesc, mă opresc la kaufland și înfulec patru mici, vin acasă, mailuri, iar înainte de somn mai e ceva de spus:

nu mai știu dacă ți-am răspuns că lucrurile vor rămâne astfel mereu și doar tu poți să te schimbi. iar daca vrei să modifici ceva nu trebuie să o mai lălăi, ci să tai din timp răul camuflat în bine comod și facil. ce va fi după, nu-ți va conveni complet pentru că 1. situația călâie se va transforma într-un duș al dracului de rece și 2. singurul lucru care va mai fi împărtășit va fi suferința, blah blah. (dar oare nu-i mai bine să te consume o acțiune/schimbare decât o eternă obișnuință pasivă ?)

m-a surprins ulterior ușurința cu care ți-am mărturisit  unele lucruri greșeli, aproape mândru. o să întelegi și tu mai târziu. și nu, nu e compromis sau resemnare, face parte din procesul de detașare pe care mă îndoiesc că cineva îl stăpânește complet.

și uite, am mai găsit ceva dintr-o carte care face apologia melancoliei: “pasiunea noastră pentru fericire indică o ură de rău augur pentru tot ceea ce crește, înflorește și apoi moare. (…) nu mi-ar plăcea să ne trezim într-o dimineată și să regretăm ce am făcut în numele bucuriei fără griji. nu mi-ar plăcea să coborâm din paturi și să pășim într-o lume golită de splendidele drumuri singuratice și de grandoarea hotelurilor dezolante, a geniilor aproape zdrobite și a poemelor lor frenetice. (…) dorim, în cele din urmă, să stăm treji târziu într-o noapte și, din capriciu, să privim oglinda din baie. în reflexie suntem martorii propriei noastre expresii. este, conchidem, mai degrabă tristă și îngrijorată. zâmbim larg și ne ferim rapid. ne întoarcem lent la aspectul normal și găsim frumusețe în propriii ochi ce reflectă inima frântă.” (eric g. wilson, împotriva fericirii, editura nemira, 2009) ușor patetic, dar destul de adevărat.

Anunțuri

2 responses to “firimituri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s