am fost / am ramas

am fost: cel care nu stia cum sa primeasca, cel care alerga doar dupa ce nu putea obtine, cel care scria aici ca sa plateasca, cel caruia ii era teama sa se bucure pana la capat, cel care reprosa celorlalti ca nu stiu sa se bucure, cel care regreta o multime de banalitati pentru ca avea impresia ca parerea de rau da greutate si transforma banalul in ceva cu semnificatie, cel pentru care povestea conta mai mult decat trairea, incercarea de a crea amintiri valora mai mult decat efortul de a fi prezent, cel care nu stia sa ceara cand avea acest drept, cel care hartuia, cel care isi insusea libertatea altora (pentru ca nu nu isi permitea libertatea proprie), imatur, cel care bea de cele mai multe ori peste masura, cel care statea pe margine, cel care asculta mai mult decat era cazul, cel care confunda iubirea cu nevoia de control (eufemism pentru manipulare).

am ramas: cel care se deschide aleatoriu, fara motiv, in fata unor persoane care poate nu sunt dispuse la asta, cel care se bucura de solitudine, cel care are asteptari rezonabile de la prieteni, ca de-aia ne numim prieteni, cel caruia ii place sa lege continuu legaturi si sa riste sa fie dezamagit, cel care nu ii intelege pe cei carora le e teama de asta, cel pentru care un sex date reprezinta  intotdeauna mai mult, cel care critica, cel care se poate indragosti usor, copilaros, cel care bea de cele mai multe ori peste masura, cel care incearca, cel care e pe primul loc in viata lui, cel care trece cu vederea, cel care intoarce spatele cu usurinta (urmeaza-ma daca poti), cel care stie cand greseste dar continua, cel ghidat de ceea ce simte, cel melancolic, cel care spune si apoi isi da seama, (si tocmai de aceea) cel care tace mult, cel care scrie aici ca sa se dumireasca si sa-si invinga teama de ridicol.

am devenit: in proces de constientizare. coming up soon 

Anunțuri

5 responses to “am fost / am ramas

  • cinemavictoria

    nimeni nu scrie asa. sau nu stiu eu pe nimeni in afara de tine.
    ma crezi sau nu, chiar ieri ma gandeam ca nu mai e mult pana … 🙂

  • octavian

    O zi rămân şi eu în urmă cu readerul şi atunci scrii tu. Welcome back, sper că e prima dintr-o serie de mai multe postări.

    XO

  • Irina

    deci devenind public iti invingi tu teama de ridicol 🙂 …no, cam de-aia postez si eu pe facebook tocmai pt ca mi-e teama sa postez si pt ca altii pot sa afle cine sunt cu adevarat dak se uita cu atentie…si teama asta ma impiedica sa fac multe lucruri…de parca opiniile altora ar avea vreo greutate in afara de cea pe care le-o atribuim tot noi 🙂
    si astea fiind zise, sa stii ca eu nu mi-am schimbat opinia (buna) despre tine 🙂
    (sa vedem ce zici tu cand citesti cartea pe care am inceput s-o scriu, daca o termin vreodata, haha)

  • raul

    octavian: sper si eu, multumesc 🙂
    irina: will see 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s