abandoneaza speranta unui trecut mai bun

privind soarele in fata, de irvin yalom, editura vellant, 2011

„ce pacat ca a trebuit sa astept pana acum, pana cand corpul mi-a fost ciuruit de cancer, ca sa invat sa traiesc!” este marturia peste care tot dadeam cand deschideam cartea lui yalom in trecerea prin librarii. saptamana trecuta am decis sa o cumpar si tot acolo am nimerit cand am deschis-o, mda. „privind soarele in fata” vorbeste despre frica de moarte si despre cum am putea s-o controlam si chiar s-o valorizam.  irvin yalom stie ce spune: este unul dintre cei mai renumiti profesori de psihiatrie de la stanford. ajutat indeaproape de epicur, nietzsche, dickens, tolstoi, montaigne, marc aureliu, heidegger, hemingway dar si de pacientii sai (prin studii de caz), yalom scrie un self help book plin de forta, dar relaxat si paradoxal optimist.

total haotic, cu ce am ramas / ce mi-a reamintit:

frica de moarte poate fi convertita /  exprimata / mascata  in simptomele cele mai improbabile la prima vedere (inclusiv la reprimarea  propriei fiinte biologice: „mai bine imi refuz de pe acum impliniri si atasamente pentru ca numai asa nu voi avea nimic de pierdut”  brrr)

anxietatea fara obiect inseamna aproape intotdeauna frica mascata de nimicul ce va sa vina

ideea de disparitie e un catalizator util pentru schimbare (limitarea unei placeri ii potenteaza valoarea etc)

„consuma-ti viata” si „devino ceea ce esti” – cu cat iti traiesti mai putin viata, cu atat teroarea e mai mare

„salvarea” prin reverberatie: efectul pe care-l ai asupra celorlalti, schimbarile mici pe care le faci (neintentionat sau nu) sunt  uneori de ajuns pentru a atenua panica (mai trebuie doar sa-ti seama de ele)

nici o schimbare pozitiva nu se va produce atata vreme cat gasesti vinovatul in exterior. limitatile externe vor veni mereu, dar modul de a le intampina tine doar de tine

un exercitiu cu izvor nietzschian: daca ti-e teama sa risti, proiecteaza-te peste un an, priveste inapoi si fa un inventar al regretelor. probabil te vei vedea blocat in acelasi loc, cu aceleasi frustrari si poate asa vei avea curajul sa schimbi ceva

„abandoneaza speranta unui trecut mai bun”  – cred ca asta e cel mai bun inceput.