Category Archives: bucurii

abandoneaza speranta unui trecut mai bun

privind soarele in fata, de irvin yalom, editura vellant, 2011

„ce pacat ca a trebuit sa astept pana acum, pana cand corpul mi-a fost ciuruit de cancer, ca sa invat sa traiesc!” este marturia peste care tot dadeam cand deschideam cartea lui yalom in trecerea prin librarii. saptamana trecuta am decis sa o cumpar si tot acolo am nimerit cand am deschis-o, mda. „privind soarele in fata” vorbeste despre frica de moarte si despre cum am putea s-o controlam si chiar s-o valorizam.  irvin yalom stie ce spune: este unul dintre cei mai renumiti profesori de psihiatrie de la stanford. ajutat indeaproape de epicur, nietzsche, dickens, tolstoi, montaigne, marc aureliu, heidegger, hemingway dar si de pacientii sai (prin studii de caz), yalom scrie un self help book plin de forta, dar relaxat si paradoxal optimist.

total haotic, cu ce am ramas / ce mi-a reamintit:

frica de moarte poate fi convertita /  exprimata / mascata  in simptomele cele mai improbabile la prima vedere (inclusiv la reprimarea  propriei fiinte biologice: „mai bine imi refuz de pe acum impliniri si atasamente pentru ca numai asa nu voi avea nimic de pierdut”  brrr)

anxietatea fara obiect inseamna aproape intotdeauna frica mascata de nimicul ce va sa vina

ideea de disparitie e un catalizator util pentru schimbare (limitarea unei placeri ii potenteaza valoarea etc)

„consuma-ti viata” si „devino ceea ce esti” – cu cat iti traiesti mai putin viata, cu atat teroarea e mai mare

„salvarea” prin reverberatie: efectul pe care-l ai asupra celorlalti, schimbarile mici pe care le faci (neintentionat sau nu) sunt  uneori de ajuns pentru a atenua panica (mai trebuie doar sa-ti seama de ele)

nici o schimbare pozitiva nu se va produce atata vreme cat gasesti vinovatul in exterior. limitatile externe vor veni mereu, dar modul de a le intampina tine doar de tine

un exercitiu cu izvor nietzschian: daca ti-e teama sa risti, proiecteaza-te peste un an, priveste inapoi si fa un inventar al regretelor. probabil te vei vedea blocat in acelasi loc, cu aceleasi frustrari si poate asa vei avea curajul sa schimbi ceva

„abandoneaza speranta unui trecut mai bun”  – cred ca asta e cel mai bun inceput.


o zi plină

ar trebui să locuim împreună, chiar și când vom fi milionari. dar eu nu mai am vise dintr-astea imobiliare demult, eu proiectez doar chestii obișnuite, când îmi pierd capul (vreau să cred) nedeterminat. și visez mic-dejunuri, leneveală si privit în goi gol. țin minte când aveam o fantezie cu o furtună: să vină dracului ploaia peste noi și să nu avem unde ne ascunde. evident că a învins canicula care ne-a băgat în case, separat.

de ce doar mâine e timpul pentru ieșit la o bere, două, trei, de ce nu azi? pentru că sunt deja înghițit în bucătărie și îmi dau seama că una din chestiile la care încă mă mai închin este busuiocul proaspăt de lângă o roșie. chiar așa e.

să-mi spui că pentru prima dată de când ne cunoaștem am voce de film franțuzesc, e prea mult și prea bine. e clar, pentru că demult nu m-am mai alintat pe blog, acum e  timpul. mai ales că tocmai am auzit pentru a treia oară în foarte scurt timp andante, andante. deci, să fie atât – mai mult nici nu e necesar.


dance, dance… otherwise we are lost


chipul, mâine

“Te mulțumești cu ce se nimerește, ba chiar ești fericit când încă îți pică ceva sau cineva, oricât de degradate ar fi acele versiuni față de cele suprimate sau întrerupte sau visate, e dificil, suferi ca un câine când ești nevoit să înlocuiești figurile pierdute din viața ta și ai puțin de ales sau chiar n-ai deloc de ales, e nevoie de un efort de autoconvingere ca să umpli locurile vacante și cât de greu ne resemnăm  să ni se reducă repertoriul opțiunilor, fără de care nu ne putem raporta și abia ne ducem viața de azi pe mâine, și chiar așa se reduce întotdeauna la a nu muri ori nu foarte repede, nu-i nevoie să ajungi bătrân și nici măcar matur, e de-ajuns să treci prin experiența pierderii unei ființe dragi, care a încetat să inspire afecțiune și s-a preschimbat într-o ființă odioasă ori despre care nu vrem să mai știm nimic, în ființa pe care o urâm cel mai tare și pe care am șters-o definitiv din mintea noastră, ori e de-ajuns să fim noi urâți de cineva care ne-a luat la ochi si ne-a expulzat din existența lui, ne-a dat deoparte și dintr-odată nu ne mai cunoaște, ridică din umeri când ne vede chipul mâine sau aude numele nostru, pe care ieri îl șoptea blând, cu buzele tremurânde de înfiorare. Fără să ne-o spunem, fără să o formulăm în cuvinte, percepem această dificultate enormă a înlocuirii, așa încât în același timp suntem gata cu toții să ocupăm, în chip de locțiitor, locurile goale pe care alții ni le rezervă (…) și astfel acceptăm să fim jalnice imitații și să trăim din ce în ce mai des înconjurați de ele.“

Javier Marias,  Chipul tău, mâine. Dans si vis, Editura Polirom, 2011, traducere de Andrei Ionescu, pag. 75-76


inventar de zi


dimineață a fost foarte cald, iar seara am dârdâit de frig. dar nu mi s-a părut deloc nelalocul lui să ajung acasă semi-înghețat, dar prăjit de soare. să nu-mi dau seama dacă febra e un început de răceală sau de insolație. nici nu mai conta, atata timp cât acasă mă aștepta supa de găină cu găluște. azi a fost o zi plină de râsetele copiilor care am fost (și care ne-am jucat atât de mult împreună) și vorbele serioase ale adulților care ne străduim să fim. tot azi am auzit că ești copil atâta vreme cât mai ai părinți în viață (spunea cineva care nu mai e copil, după acest criteriu). o zi egală cu spațiul rămas gol și cu cel umplut ușor și încântător de copiii foștilor copii (care am fost sau încă mai suntem, depinde de criteriu). apoi, accidental, mi-am dat seama cât de echilibrat am fost mereu în nestatornicia mea, cât de consecvent în inconsecvență. pe seară, dupa supă, mi-a trecut prin cap că filmul meu preferat ar putea să nu mai fie acel ceva întunecat, grav și bătrânicios, ci altceva neserios de optimist și comic, ușor frivol. și la cât de bine m-am simțit azi, am realizat că aș avea nevoie de un motiv extrem de drag și de serios ca să sar peste o sărbatoare acasă-la-ai-mei și să rămân acasă-la-mine. și că tânjesc, în același timp, după acest motiv. în această noapte, motanul părinților, care abia mă tolerează, a decis sa doarmă cu mine. simte el ceva, presupun.


10 filme din competitia NexT pe care nu trebuie sa le ratezi

anii trecuti am vazut aproape tot din sala de cinema. anul asta sunt mai norocos si am reusit sa vad multe filme inainte de festival, pentru ca oh,da – fac parte din echipa NexT (si nici nu stiti ce bine e).

din cele 26 de filme din competitie, eu va recomand sa nu ratati:

Adulter, regia Peter Kerek, Romania – portretul la distanta al unei femei, medic pediatru, care in timp ce  isi asteapta familia intr-o seara de Craciun, gaseste sub brad o scrisoare incriminatoare. aici un interviu cu Peter Kerek.

Sertarul si corbul, regia Frédérick Tremblay, Canada – un film care a fost modelat fara scenariu prealabil cu un cuplu, un fost cuplu si despartiri necesare

La tot mai mare adancime, regia Ariel Kleiman, Australia – uneori salvarea unui cadavru pare cel mai uman lucru. trailer

Par, regia Julien Hallard, Franta – un star rock dezvolta o pseudodrama cand i se atrage atentia ca va cheli.

Misiunea lui Yuri Lennon pe Alfa 46, regia Anthony Vouardoux, Germania/Elvetia – un cosmonaut devine brusc demiurg si strica totul

In Atlanticul de Nord, regia Bernardo Nascimento, Portugalia/UK – m-a emotionat cel mai tare: un controlor de trafic vorbeste cu un pilot care deasupra Atlanticului de Nord isi asteapta moartea. trailer

Blana, regia Eva Thron, Germania – o haina de blana e singurul lucru care o poate face pe Ljuba sa se simta ca acasa in noua ei tara adoptiva.

Baby, regia Daniel Mulloy, UK – preferatul meu. o tanara intervine cand observa o nedreptate, este urmarita si sedusa. iar transformarea din victima in calau este seducatoare. trailer

Apele tac, regia Anca Miruna Lazarescu, Romania/Germania – una din povestile despre trecerea frauduloasa inot a fronterei. finalul e tulburator. trailer

French Courvoisier, regia Valérie Mréjen, Franta – opt prieteni, o cina, vin, conversatie si evocarea unui prieten disparut – ce e mai suportabil in viata, pe scurt.

programul competitiei il gasiti aici. iar de aici aflati ce veti vedea in Festival Friends, Cristi & Otto, Oscars Night, Necenzurat (daca ai peste 18 ani), Si ei au fost NexT Generation, programul Semaine de la Critique, Clermont-Ferrand, filmele Academiei Europene de Film, New Trends/New Technologies & NexT Kids.

asadar, intre 6 si 10 aprilie ne vedem la Scala si la Elvira Popescu. si la Carturesti pentru seminarii. si noaptea in Coyote, la party-uri. si virtual pe facebook, unde o sa amintesc zilnic programul si o sa povestesc chestii din culise. fii NexT intre 6 si 10 aprilie!



faitclab