Category Archives: filme

dance, dance… otherwise we are lost


10 filme din competitia NexT pe care nu trebuie sa le ratezi

anii trecuti am vazut aproape tot din sala de cinema. anul asta sunt mai norocos si am reusit sa vad multe filme inainte de festival, pentru ca oh,da – fac parte din echipa NexT (si nici nu stiti ce bine e).

din cele 26 de filme din competitie, eu va recomand sa nu ratati:

Adulter, regia Peter Kerek, Romania – portretul la distanta al unei femei, medic pediatru, care in timp ce  isi asteapta familia intr-o seara de Craciun, gaseste sub brad o scrisoare incriminatoare. aici un interviu cu Peter Kerek.

Sertarul si corbul, regia Frédérick Tremblay, Canada – un film care a fost modelat fara scenariu prealabil cu un cuplu, un fost cuplu si despartiri necesare

La tot mai mare adancime, regia Ariel Kleiman, Australia – uneori salvarea unui cadavru pare cel mai uman lucru. trailer

Par, regia Julien Hallard, Franta – un star rock dezvolta o pseudodrama cand i se atrage atentia ca va cheli.

Misiunea lui Yuri Lennon pe Alfa 46, regia Anthony Vouardoux, Germania/Elvetia – un cosmonaut devine brusc demiurg si strica totul

In Atlanticul de Nord, regia Bernardo Nascimento, Portugalia/UK – m-a emotionat cel mai tare: un controlor de trafic vorbeste cu un pilot care deasupra Atlanticului de Nord isi asteapta moartea. trailer

Blana, regia Eva Thron, Germania – o haina de blana e singurul lucru care o poate face pe Ljuba sa se simta ca acasa in noua ei tara adoptiva.

Baby, regia Daniel Mulloy, UK – preferatul meu. o tanara intervine cand observa o nedreptate, este urmarita si sedusa. iar transformarea din victima in calau este seducatoare. trailer

Apele tac, regia Anca Miruna Lazarescu, Romania/Germania – una din povestile despre trecerea frauduloasa inot a fronterei. finalul e tulburator. trailer

French Courvoisier, regia Valérie Mréjen, Franta – opt prieteni, o cina, vin, conversatie si evocarea unui prieten disparut – ce e mai suportabil in viata, pe scurt.

programul competitiei il gasiti aici. iar de aici aflati ce veti vedea in Festival Friends, Cristi & Otto, Oscars Night, Necenzurat (daca ai peste 18 ani), Si ei au fost NexT Generation, programul Semaine de la Critique, Clermont-Ferrand, filmele Academiei Europene de Film, New Trends/New Technologies & NexT Kids.

asadar, intre 6 si 10 aprilie ne vedem la Scala si la Elvira Popescu. si la Carturesti pentru seminarii. si noaptea in Coyote, la party-uri. si virtual pe facebook, unde o sa amintesc zilnic programul si o sa povestesc chestii din culise. fii NexT intre 6 si 10 aprilie!



a mai ramas o luna:


meryl streep as margaret thatcher

de aici


blue valentine

cu orice/oricat de mult ai incepe, la final ramai cu atat de putin – era o replica din orele de care mi-am amintit in timp ce vedeam blue valentine, si in timp ce aveam impresia ca ma uit la un documentar, nu la o fictiune despre viata unui cuplu care a inceput imperfect de real si s-a sfarsit la fel. planurile – trecut plin de promisiuni/prezent plin de reziduri – alterneaza intr-un joc perfect de oglinzi, in care iubirea devine masochism, jocul – inconstienta, iar generozitatea e privita in timp ca lasitate si renuntare. ea si el se iubesc, apoi se detesta. se transforma, nu devin. se consuma si se pierd. stii/vezi/simti ca se intampla zilnic asta. dar mai rar vezi un film in care amandoi apar neajutorat de nevinovati. pentru ca desi intentiile lor au fost dintotdeauna dintre cele mai bune, au sfarsit prin a se infrange reciproc. blue valentine mi-a taiat orice avant de indragosteala. nu imi place sa stiu ca si iubirea se supune celei mai elementare logici: practic, numai ceva care nu se cosuma nu se poate stinge. asta sa fie raspunsul? mi-a trecut prin cap sa incerc si chestia asta – lipsa de reciprocitate asumata – dar mi-am adus aminte de prietenul meu, timpul, care o sa ma faca – pe nesimtite, cum ii place lui – sa mai uit ceva frivol caruia eu am incercat sa-i dau un ambalaj de profunzime romanesca. prin urmare, cu toate ca filmul e real si ca dragostea moare, mie nu-mi pasa. 9/10

nu e din film, dar e un cantec care…


trilogy meter


rabbit hole

rabbit hole e un film de 10/10. cateva motive:

– nicole kidman, rece si tulburatoare

– un subiect dramatic – existenta/rezistenta unui cuplu dupa moartea propriului copil – e redat lucid si fara isterii gratuite

– scenariul e imprevizibil, personajele actioneaza dupa logica propriilor suferinte, totul sudat subtil, fara nici o trecere abrupta de la o cadere la alta

– durerea e redata cu maxima eleganta. e paradoxal: desi tragicul e retinut, el apare vizibil si real

– dojenitul prin umor fin a acelor gesturi gratuite de sustinere a cuiva caruia n-ai cum sa-i impartasesti suferinta + sanctionarea retetelor de terapie in grup

– una din concluzii: nu lasa sa se risipeasca putinul pe care mai esti in stare sa-l oferi, dupa ce ti s-a luat aproape totul

– acest dialog (redat aproximativ) despre existenta universurilor paralele: „now we are just the sad versions of us, but there’s others and others and others/assuming you belive in science”

– si da: catharsisul a fost maxim