imaginile de azi


imaginea 1: pe niște trepte abia măturate de rafale,  o florăreasă și soțul ei – amândoi mari și grași și impunători. brațele ei tremură, sunt sigur că și vocea, deși nu o aud, și presupun că vorbesc de doctori sau de copii. el ține într-o mână o umbrelă de unică folosință care nu-i acoperă deloc. cu cealaltă mână o ține pe ea.

imaginea 2 : o piesă lăsată demult in iphone și brusc o zi de plajă și nu mai am timp să dau next song că deja imaginile însorite sunt aici, deși acum plouă și uitasem.  e incredibil că panica de atunci e acum doar naivitate. iar imaginea 2 (amintire) se transformă în imaginea 3 (proiecție):

imaginea 3: e vară și asta nu e o consolare, din contră. vara doar cele mai solide frivolitați au sens. bănuiesc că o să mai rămân cu imaginea 2 ca referință.

imaginea 4: norii si imediat ploaia de pe strada viitorului, aflată aproape de strada toamnei.

imaginea 5: andreea marin. tipa care-mi vinde device-ul pentru internet de la vodafone aproape că mă invită aici, pe canapea.

imaginea 6: chipul unei prietene de demult cu care m-am întâlnit întâmplător și surprinzător și nu am știut ce să spun.

imaginea 7: fața unui necunoscut deja familiară, trecută prin geamul tramvaiului (proiecție).  imaginația brută mi-a fost reactivată de când l-am auzit pe acest cerșetor-actor bâlbâit vorbind impecabil la un telefon mobil.

imaginea 8: o fetița de vreo 2-3 ani tuciurie inclusiv la tricoul cândva galben, făcându-și cruce în spatele unei biserici. nici urmă de mamă prin împrejurimi, dar țigăncușa nu pare deranjată de asta.

imaginea 9: tot in tramvai, o privire curioasă, de 2 secunde,  ridicată din enciclopedia lucrurilor care mă sâcâie zilnic. o privire la care m-aș uita mai mult.

imaginea 10 ar trebui să fie tot o proiecție și mi-a fost sugerată de o poveste. ar trebui sa-mi proiectez cum aș putea continua fără tine.  imaginea 10 nu poate fi proiectată nicicum.

Reclame

dance, dance… otherwise we are lost


chipul, mâine

“Te mulțumești cu ce se nimerește, ba chiar ești fericit când încă îți pică ceva sau cineva, oricât de degradate ar fi acele versiuni față de cele suprimate sau întrerupte sau visate, e dificil, suferi ca un câine când ești nevoit să înlocuiești figurile pierdute din viața ta și ai puțin de ales sau chiar n-ai deloc de ales, e nevoie de un efort de autoconvingere ca să umpli locurile vacante și cât de greu ne resemnăm  să ni se reducă repertoriul opțiunilor, fără de care nu ne putem raporta și abia ne ducem viața de azi pe mâine, și chiar așa se reduce întotdeauna la a nu muri ori nu foarte repede, nu-i nevoie să ajungi bătrân și nici măcar matur, e de-ajuns să treci prin experiența pierderii unei ființe dragi, care a încetat să inspire afecțiune și s-a preschimbat într-o ființă odioasă ori despre care nu vrem să mai știm nimic, în ființa pe care o urâm cel mai tare și pe care am șters-o definitiv din mintea noastră, ori e de-ajuns să fim noi urâți de cineva care ne-a luat la ochi si ne-a expulzat din existența lui, ne-a dat deoparte și dintr-odată nu ne mai cunoaște, ridică din umeri când ne vede chipul mâine sau aude numele nostru, pe care ieri îl șoptea blând, cu buzele tremurânde de înfiorare. Fără să ne-o spunem, fără să o formulăm în cuvinte, percepem această dificultate enormă a înlocuirii, așa încât în același timp suntem gata cu toții să ocupăm, în chip de locțiitor, locurile goale pe care alții ni le rezervă (…) și astfel acceptăm să fim jalnice imitații și să trăim din ce în ce mai des înconjurați de ele.“

Javier Marias,  Chipul tău, mâine. Dans si vis, Editura Polirom, 2011, traducere de Andrei Ionescu, pag. 75-76


the hug strangers

“nu știm niciodată ce se întamplă cu ceilalți între patru pereți. dar, judecând după prostia și nesimțirea care se plimbă pe stradă, sunt convins că majoritatea oamenilor trăiește erotismul într-o formă precară. de cât suflet și de câtă inteligență este nevoie pentru o îmbrățișare reușită.“ așa spunea gabriel liiceanu în întâlnire cu un necunoscut (humanitas, 2010).

g.l. a uitat să spună că o îmbrațișare reușită nu  garantează nimic, iar cel care o oferă o poate face din instinct, că așa îi este obiceiul, sau pur și simplu, fără să se gândească că un gest atât de banal ar putea avea consecințe. se pare că o îmbrățișare nu e o promisiune, chiar dacă logic acest act conține o confirmare, o continuare, sau după cum zice chiar dex-ul: o învăluire, o includere, o cuprindere. dar, experiența și prietenii mi-au spus că poți îmbrățisa fară consecințe, așa cum poți rosti vorbe în care a doua zi nu mai crezi (de ce să nu o faci dacă o simti într-un moment de extaz perisabil, chiar dacă știi că a doua zi va trece).

totodată, dacă tu ești refractar în a o oferi, și stângaci în a sti cum să o primesti, nu înseamnă că pentru ceilalți nu e floare la ureche – un alt gest la îndemană, de salut sau de complezență. sau nu, poate fi un gest nesuperficial, umplut cu gesturi minunante. doar că desprinderea aduce cu sine un short time memory lost care pune punct.

in closer, dan îi strigă la un moment dat annei: you kissed me iar ea i-o retează:  what are you,  12? la asta mă gândesc de fiecare dată când mi se sugerează, pe o cale sau alta, că sunt cam pe la nivelul ăla. mda, e nivelul de educație sentimentală pe care am luat-o din carțile și filmele pe care le-am savurat împreună cu prietenii care acum gândesc altfel. și nu exclud să mă reajustez și eu și să trec de pragul de 12 ani, dar doar atunci când o să văd că noul trend de fast hug îi face pe oameni fericiți. până acum nu am observat asta, din contră: nu am văzut înstrăinări mai mari ca aceste aprop(r)ieri cu termen de garanție de cel mult un weekend.


inventar de zi


dimineață a fost foarte cald, iar seara am dârdâit de frig. dar nu mi s-a părut deloc nelalocul lui să ajung acasă semi-înghețat, dar prăjit de soare. să nu-mi dau seama dacă febra e un început de răceală sau de insolație. nici nu mai conta, atata timp cât acasă mă aștepta supa de găină cu găluște. azi a fost o zi plină de râsetele copiilor care am fost (și care ne-am jucat atât de mult împreună) și vorbele serioase ale adulților care ne străduim să fim. tot azi am auzit că ești copil atâta vreme cât mai ai părinți în viață (spunea cineva care nu mai e copil, după acest criteriu). o zi egală cu spațiul rămas gol și cu cel umplut ușor și încântător de copiii foștilor copii (care am fost sau încă mai suntem, depinde de criteriu). apoi, accidental, mi-am dat seama cât de echilibrat am fost mereu în nestatornicia mea, cât de consecvent în inconsecvență. pe seară, dupa supă, mi-a trecut prin cap că filmul meu preferat ar putea să nu mai fie acel ceva întunecat, grav și bătrânicios, ci altceva neserios de optimist și comic, ușor frivol. și la cât de bine m-am simțit azi, am realizat că aș avea nevoie de un motiv extrem de drag și de serios ca să sar peste o sărbatoare acasă-la-ai-mei și să rămân acasă-la-mine. și că tânjesc, în același timp, după acest motiv. în această noapte, motanul părinților, care abia mă tolerează, a decis sa doarmă cu mine. simte el ceva, presupun.


my 2011:1 picture in sms

a devenit deja o traditie redundant sa-mi incropesc un pseudojurnal din transcrierea sms-urilor. o fac si acum pt ca 1.am timp, ca in fiecare miniholiday  si 2. imi place acest exhibitionism selectiv in care unele sms-uri scoase din context exprima chiar opusul mesajului initial. deci, dupa ce am eliminat plictisul, complezentele si cuvintele care vor ramane doar intre noi, tabloul – care il continua pe cel de aici – arata cam asa (textele in italic sunt mesaje trimise de mine, celelalte sunt sms-uri primite cu drag sau draci, dupa caz):

ce faci enervantul pamantului?/doamne, de ce nu raspunzi?/sa inteleg ca ai luat xanaxul ala?/sambata dimineata vin cu caravana dragostei/crezi in karma?/scriu pe hartie oamenii pe care nu i-am iertat/imi vine sa borasc usor/as vrea sa o sarut/I love you more than my perfect glasses of wine/sa nu dai foc la casa/sa nu fumezi!/si ca orice botez crestinesc, se lasa cu striptiz masculin/as vrea sa fiu sora lui w allen sa te pun intr-un film/am prea multe carti. si amintiri in fiecare lucru pe care-l impachetez/doamne, te ia din trezire demența/Dumitrescu raspunde ca te ia mama dracului/ma gandesti, deci exist/o doamne, e iarna bebelusilor. nu am falsat atat de multe zambete nici la toate date-urile cumulate din 2010/mi-au placut sperantele tale pt nr 9. desi nr 9 imi aminteste de spitalul 9/vreau ficatul/oh, god, nu acum cand spal jaluzelele in cada!/b. e cu ursuletul, sa nu zici nimic/mama se preface moarta. very funny…/eu mananc, deci sunt beat/si esti botos?/omg sunt hartuit, toata lumea vrea sa-l vada pe NASUL dansand. nu mai stiu pe unde sa ma ascund. and I.m not even drunk enough/doamne, ce pahare de vin misto am /c. mi-a dat muraturi in sacosa humanitas/my family did it again. bataie, sange, politie, spital/am rezolvat. spune-i ca-i multumesc si nu voi uita/un om pe care nu-l urmareste nici un nebun e un nimeni/cred ca 17 preoti pentru un copil e un pic cam mult/uhm, am uitat ca esti cu…mai bine nu, ca sunt beat si agresiv. have fun/vin dimineata la 9, sa lasi usa inchisa pe dinafara/madre di dios what about a normal family?/corina chiriac e indragostita/nu, nu sunt de acord. you are nice, not vulgar /luna plina e divina, dar aduce multa vina, iti ia somnul si te-mbie, uneori spre nebunie/am stat o ora in obor. am trecut prin hale, pe langa miei sacrificati, pesti eviscerati, croitorese clandestine si tot nu am gasit ce am cautat/cum reusesti sa vezi tu ce e mai bun in fiecare/cu ce sa ma imbrac?/in trecut la moartea fiecarui grec nu se punea intrebarea daca a fost bun sau rau. se punea intrebarea – a existat pasiune in viata acestui om?


cum imi/iti/ne va fi

nu o sa stii tot timpul cand trebuie sa te opresti si chiar daca o sa stii, o sa faci tot ce simti. ti-as spune sa te feresti de anumite situatii, dar cred ca e mai bine sa ti se intample – o sa ai mereu discernamantul de a extrage ce e nevoie pentru a continua (chiar o sa repeti niste greseli cu buna stiinta si placere). o sa muncesti doar ce vei vrea, nu o sa poti altfel si o sa iti fie bine, din punctul asta de vedere. o sa cunosti oameni pe care de departe ii  idolatrizai – si te vor dezamagi la un moment dat. si probabil si tu pe ei, in egala masura. nu o sa iubesti pur si simplu, vei fi invatat sa iubesti si o sa fie una din lectiile la care nu te-ai fi asteptat. nu iti vei da seama daca ai ramas repetent sau ai absolvit. oricum, dupa, vacanta va fi lunga si nu atat de amuzanta pe cat ai fi crezut. cu toate astea, o sa-ti doresti un nou examen, un fel de treapta a doua, o sa vrei sa treci la nivelul urmator. sper sa afli ca se poate mai mult – asta inca nici eu nu stiu, dar mi-o doresc pentru amandoi.

nu o sa-ti mai fie frica de oameni, din contra. o sa fii la fel de rezervat, dar relaxat. cand o sa inveti ca nimeni nu-ti vrea raul, ci binele propriu si ca aceste doua prioritati nu sunt tot timpul complementare, vei deveni mai indulgent. o sa inveti ca cel mai bine e sa ceri, de fapt asta as vrea sa-ti bag(i) in cap cat mai repede. o sa castigi, dar o sa-ti fie mai usor sa te desprinzi numai dupa ce o sa inveti, in mod repetat, sa pierzi. o sa-ti placa berea, si vinul si nu numai… –  stiu ca acum iti pare imposibil. o sa continui sa comunici cu straini ca un dement, dar nu prin scrisori, ci pe net (nu are rost sa intru in amanunte, o sa vezi tu). nu te vei ingrasa, nici nu vei cheli pana-n 30 de ani (na, ceva concret). ah, si nu o sa ai nici copii, chiar o sa-ti fie frica de ei. o sa inveti singur sa inoti, o sa cazi de pe un pod (daca nu ai cazut inca, nu mai stiu exact), o sa fie la moda sa porti ochelari, deci relax de pe acuma, o sa vezi ca fluturii din stomac nu imbatranesc, o sa-ti dai foc in somn, o sa ai ce povesti. prietenii nu vor mai fi aceiasi si vei accepta ca e firesc ca oamenii sa vina si sa plece dupa cum isi doresc. tu vei pleca de multe ori si nu te vei intoarce niciodata in acelasi punct. nu o sa stii sa multumesti indeajuns, dar nici sa te razbuni – nici nu o sa vrei, o sa uiti rapid, pentru ca iti vei dori tot timpul mai mult. cu toate astea o sa te bucuri si de melancolii, dar iti va placea sa te lupti cu propriul pattern si sa-l remodelezi cat iti sta in putinta. o sa vezi ca totul se repeta, mai putin drumul spre happiness care ar trebui sa fie de fiecare data altul. mi-ar placea sa iti dai seama de asta putin mai devreme. cel mai mult te vei bucura cu/de oamenii care te vor si intrista in aceeasi masura. nu ai cum sa schimbi asta. tu te vei schimba mult si sper ca si eu ma voi mai schimba de acum incolo. in esenta, R W Emerson avea dreptate: what you are, comes to you. asa va fi mereu.

[cand aveam vreo 10-11 ani imi imaginam ca ma intalnesc cu mine la 30 de ani si ma intrebam  e, cum imi/iti/ne va fi? cam asa mi/i/ne-as fi raspuns]